Nevoia neamului nostru mă face să vorbesc din adâncul inimei, fără pasiune şi înconjur. Am ajuns de râs pe drumul românismului, batjocorit de ciocoi pribegi şi smecheri, fără nici un pic de milă pentru acest neam.
Nu mă îndoesc că aceste rânduri vor răvăși măruntaele „patriotice” ale căpitanului ceia ce-l va îndemna să-si trimeată ciracii să mă asasineze.
De fapt, naționalismul codrenist este propovăduit de doi „apostoli“ străini de aspiraţiile acestui neam: d. Corneliu Codreanu de origină polon şi d. Cantacuzino de origină ciocoiască şi fanariot.
Bilanțul luptei voastre sociale e un şir întreg de asasinări. Aţi ucis pe toţi acei ce aparţineau cu adevărat neamului românesc, care luptau pentru desrobirea economică și spirituală şi, ca niște hoarde barbare, aţi trecut în goană nebună cu pistolul şi barda în mână, secerând şi semănând anarhie și promiscuitate.
Lumea muncitoare e lipsită de orice ajutor, iar voi i-aţi băut sângele şi ciopârțit trupurile. Plaiurile acestei țări v'au primit ca oaspeţi, apele lor v'au adăpat ca pe nişte însetaţi, câmpurile v'au dat hrană ca la niște flămânzi, țăranii v'au adăpostit ca pe niște misionari iar ţara v'a răbdat crezând în omenia şi spusele voastre. D-voastră însă, d-le Codreanu şi d-le Cantacuzino, firi veninoase, incapabile și desordonate, aţi atras și exploatat curăţia și credulitatea tineretului românesc, îndemnându-l să-şi ucidă părinţii.
Nu există nici o deosebire între Rusia de eri, Spania de azi și România anarhiei voastre. Atunci când voi aţi afișat ca fariseii firma „Totul pentru ţară“ v'aţi întrebat cu ce-o puteţi servi şi ce-i puteţi da? Voi două lichele cari n'aveţi nimic comun cu această țărănime și muncitorime, din sânul cărora vă recrutaţi uneltele; voi, în ale căror vine nu curge nici o picătură de sânge românesc; voi doi venetici ticăloşi, cari scufundaţi ţara în crime, otrava anarhismului şi a desbinării frăţești din care cauză pușcăriile gem de cei rătăciți pe drumul narcotizării voastre?! Voi aţi dărâmat şcoala lui Gutenberg şi a-ţi sfărîmat biserica lui Cristos! Clădirile voastre sunt casele nebunului ridicate pe temelie de nisip! Voi, doi străini, putrezi până în adâncul inimei și demascaţi de-atâtea ori de umbra voastră fanariotă şi leahă în contra acestui românism, ucideţi mereu crezând că singura voastră menire este omorul?
— „Afară cu voi străini!” Noi, tineretul adevărat constructiv şi revoluționar, vom porni într'o luptă nebună pentru reformarea unei ţări prin doctrină, omenie, muncă, sănătate, cinste și adevăr. La o parte deci cu acei ce au pângărit altarul acestor sfinte crezuri.
Nu mai putem răbda tirania gardistă! Zilele trecute mi s'a comunicat circulara voastră în care vorbiţi de o nouă crimă şi despre deslănțuirea „revoluţiei legionare”. Am fost urmărit la Cluj, la Sibiu, Copșa mică, din care cauză d. Frâncu, un coleg ziarist, a fost nevoit să mă însoțească fiindu-i frică să nu fiu asasinat de cinci indivizi suspecți, mereu pe urmele mele. La Vatra Dornei, unde fierbe cazanul nemulțumirilor împotriva voastra, am fost acostat de câţiva comandanţi legionari in frunte cu dezertorul din armată Iacob Bighiu şi Alexe Matei, spunându-mi că voi fi împușcat dacă mai vorbesc de „garda de fier” sau de Zilinschi-Brauner pentrucă aşa e ordinul căpitanului leah (poterei din Igeșii). Mi s'au oferit în mod insistent sume, mi s'a vorbit despre echipa execuţiei și circulară etc., am trecut însă peste toate nepăsător, înștiințând despre toate acestea şi autoritățile locale.
Ei bine, Codrene (Zilinschi), când fusese vorba despre acel col. Ignat și echipa No. 2 din 1933, eram erou; azi, când nu mai cred în crimele tale, sunt trădător şi trebuesc împuşcat?!
Dar nu uita că la mine nu poate fi vorba de „trădare“, căci nu am avut ce trăda. Cel mult dacă poate fi vorba de o simplă demascare, în linia arătate de marele nostru cruciat Mihail Stelescu, singurul doctrinar al unui românism cu adevărat desrobitor.
Ți-aduci aminte deacolo, de pe muntele Rarău, unde mâna ta criminală şi plină de sânge împârțea Crucea albă ca răsplată în urma barbariei dela Pașcani și care Cruce eu am refuzat-o, spunându-ţi că atunci când e vorba de ideal şi credinţă se luptă, nu se trişează, aşa cum ţi-e obiceiul, ascunzându-te pe la gazde suspuse, în timp ce băeții işi dau duhul în luptă cu jandarmii?
Ai uita că atunci la Iași, când mi s'a cerut jurământ nu l-am dat, spunându-ţi că sufletul şi dragostea mea de ţară luptă sub spada ei, cu preţul vieţii, fără a jura?...
Atunci ce-am trădat? Străinismul vostru? crimele voastre și pericolul prăbuşirii acestui neam care vă adăposteşte? Sigur că aceasta îmi este trădarea pentru care voi, nişte venetici, săvârșiţi crime ce întrec ferocitatea canibalilor. Trageţi dar! dar trageţi voi ticălușilor! voi nemernicilor! voi asasinilor! voi hatmanilor! Nu uitaţi însă că Mihail Stelescu nu a trădat, a început doar să vorbească încet şi scurt să nu fie auzit de cenzură, aşa că adevăratele voastre grozăvii nu sunt demascate.
I. G. Duca v'a trădat? Col. Neculcea v'a trădat? Manciu v'a trădat? Stere Ciumetti v'a trădat? Teodorescu v'a trădat? Cu toate astea, uriașele lor corpuri zac în umbra pistolului vostru. Şi acum, când ţara este scăldată în sângele acestor martiri, vă plimbaţi cu barca ticăloşiei voastre omorîtoare la porţile acelor ce-și plâng sângele şi carnea neamului lui?
Dacă e așa, veniţi de trageţi în școală sau în biserică, acolo unde ne veţi găsi cu cartea în mână sau reculegându-ne.
Pășiţi repede căci după deal răsare soarele răsbunării celor căzuţi pentru sfânta dreptate.
Până atunci eu însă păşesc rar şi vorbesc tare: „Afară din ţară cu veneticii”'!
Gh. Scovarză
Cruciada Românismului - Anul II, nr 89, din 6 septembrie 1936
Dacă doriți să distribuiți: