Sotire prietene, îţi aminteşti
De cloaca infernală, de Horleşti?
Îți mai aduci aminte tu de noi,
Când trupurile noastra de strigoi
Erau înhălburate în zale de eroi?...
Trei mii am fost atunci când am plecat
Sub cer de-ameninţări întunecat
Să împlinim destin ne'nduplecat.
Trei mii de suflete, trei mii de vieţi
Cu mohorâte dimineţi
În floarea primei tinereți.
Trei mii copii vizionari.
Trei mii setoși de iapte mari
Ca şi eroli legendari!...
Dar tot purtaţi prin frig și sloată
Sărmană 'nfometată gloată,
Pierit-am vitejia toată.
Incovoiaţi pe-al nostru trunchi
Răpus de boală, de păduchi,
Căzut-am morții în genunchi,
Striviţi de a poverilor virtute,
De drumuri lungi, necunoscute,
Din câți am îost, rămas-am doar trei sute.
În schimb, la drumuri de răscruci,
Pentru acei ce astăzi sunt năluci,
Am semănat păduri de cruci !..,
Sotire prietene, îţi aminteşti
De cimitirul din Horlești?
CONSTANTIN BĂRCĂROIU
Cruciada Românismului - Anul I, nr 32 de joi, 18 iulie 1935
Dacă doriți să distribuiți: