Toată lumea s-a plâns până azi că mișcările studențești s-au redus la simple manifestări zgomotoase, cu geamuri sparte, cu bătăi și fără niciun mobil serios.
Iată acum că studențimea de la Drept a pornit o luptă de revendicări profesionale și de apărare a intereselor ei de viitor, pasivă și cât se poate de civilizată.
A declarat grevă și ca prin mijloace nu a fost nevoie de baricadări de uși, de evacuări de cursuri. Niciun student nu s-a prezentat la ore.
Cei ce credeau că această grevă va fi un prilej de agitație, de pescuire în apă tulbure, au rămas consternați în fața acestui bloc tacit pe care n-aveau cum să-l fărâmițeze în verzi, roșii și albaștri.
Meritul revine desigur actualilor conducători ai grevei care, fără a se lăsa înșelați și dedesubturi, au putut păstra în mijlocul colegilor lor această atmosferă de liniște.
Dar guvernanții și cei răspunzători de crearea nefastei legi a advoților nu vor să înțeleagă nici acum, în fața acestui marș al ordinii, sensul liniștit al acelor revendicări.
Și ce e mai dureros e blocarea tuturor barourilor din țară în contra mișcării studențești.
Dar cine sunt acești domni atât de zeloși în a apăra „casta” de o invaziune a noilor elemente?
Cu ce drept se poate opri azi un întreg tineret care și-a cheltuit energie, bani și sănătate ca să învețe, să ajungă să-și culeagă roadele muncii lui?
Cine îi dă acestui tineret întreținut pe încă 5-6 ani ca să-și ia doctoratele cerute și examenele de avocat?
Ce facem cu acest tineret care numai poate că urmeze mai departe? Cine le stă în cale?
Cei 2573 de goldembergi de la baroul de Ilfov?
Le este teamă de noua avalanșă de studenți care și-au înțeles misiunea să muncească și să vină să le ia locul, prin muncă?
Da! Acesta este adevărul în rezistența ce se opune revendicărilor studențimei.
Numerus clausus aplicat nouă, autohtonilor, nouă românilor, în timp ce străini de neam se fofilează prin procese și prin cabinete Ministeriale după gheșefturi, făcându-se că muncesc.
Greva aceasta de la Drept este opoziția legitimă a elementului românesc în contra înscăunaților străini din toate funcțiile acestei țări.
Sunt prea mulți avocați?
De care avocați?
Noi spunem că sunt prea puțini avocați români.
Și greva aceasta atât de impunătoare prin măreția tăcerii ei poate să se transforme într-un adevărat război de recâștigare a locurilor pierdute de gălăgioșii premergători de ieri.
Și atunci să nu se mai supere nimeni că va interveni și violența, deoarece ea atunci va fi justificată.
Zilele trecute, un student era cât pe-aci să fi asasinat de baioneta unui jandarm ce făcea de pază la facultate, un student care-și ducea în camera lui săracă un braț de lemne.
Universitatea a ajuns o pușcărie, din ordinul cui și pentru a apăra pe cine?
Eu cred că e bine ca cei ce caută destinderi politice să le satisfacă întâi pe cele sociale, căci o grevă tacită și bine cântărită, poate să aducă surprize mai multe decât focul bengal al unei manifestații puerile.
"Dar cine știe, poate că e mai bine așa.
Se mai scurtează drumul.
MIHAIL STELESCU
Cruciada Românismului - Anul I, nr 8 de joi, 24 ianuarie 1935
Dacă doriți să distribuiți:
Înapoi la index