Vin să te caut prietene în bibliotecă. Aplecat peste vr'o carte cauți adevărul. Te frămânți cu setea în suflet și dorința în ochi, iar către seară pleoapele tale picură lacrimile neputinței și stomacul tău țipă a foame.
N-ai!
Și peste drum de tine benchetuiesc un grup de tineri serbând o victorie electorală.
Văd în ochii tăi invidie și cu ură asvârli cartea.
Nu, prietene drag. Apleacă-te și sărută prietenul aruncat. Cere-i iertare și redeschide paginile. Mori acolo cu ea, dar nu trece strada să te vinzi.
Tu aici mort, ești o ființă; ei cei de dincolo, sunt o haită.
*
Tu scrii, prietene. Seara când ai tăi s-au culcat, tu aplecat peste hârtie o înegrești de gânduri. Și mor acolo în saltar. Te doare!
Iar a doua zi îți vei vedea un coleg înscris în vr'un partid. Cum culege aplauze la o tribună și te vei gândi să-l imiți pe Demostene, să țipi la țărmul mării, ca să ai să'nveți să vorbești, să culegi și tu aplauze.
Nu prietene. Aplauzele trec ca tunetele unei furtuni, numai apa ce s-a așternut în fluvii rămâne și curge ani în șir.
*
Ai luat ziarul în mână și admiră miniștrii ce tronează pe două coloane în mijlocul unei legi ce au elaborat-o. Și știu că te gândești: "Iată un om care a creat ceva bun pentru țară. Am să fac și eu politică".
Dar te-ai întrebat oare ce interese apără prin acea lege, mai mult decât satisface cerințe? Rămâi acolo tinere unde ești; a fi ministru azi înseamnă a fi întâi slugă. Ai suflet de slugă?
*
Parcă te văd într-o adunare, la o mică petrecere în compania a diferiți tineri printre care și vreun șef de cabinet.
Tu, cu toată știința ta, cu toată cultura ta vei sta într-un colț, timid privind cu încântare la tânărul șef de cabinet, care înconjurat de o pleiadă de fete frumoase, se agită, povestește, spune, spune, spune și nu mai termină. Nu-l invidia și nu dori să fi în pielea lui, la fel ca și cum ai fi într-o pajiște și ai privi un purcel zimând. Ai vrea să fi în șoricul lui?
Cruciada Românismului - Anul I, nr 5 de joi, 20 decembrie 1934
Dacă doriți să distribuiți: