Și cântă lăutarul dureri adânci
Și dureri grele.
Și parcă în vioară e tot sufletul meu,
Că toate cântecele plâng
De parcă's ale mele!...
O notă de-ar străbate pân'la tine
S'ar înfiora și sufletu-ți de-atâta nenoroc
Şi-ai plânge de amaru-mi necuprins,
Cât toate râurile la un loc!
Cum sfichiueste nota plângătoare
Auzul sufletului meu!...
Ai crede că un Dumnezeu
S'ar plânge detronat
Din înălțimile lui milenare!
O! De-aș putea din cântecele lui
Si dorurile mele
Să rup un singur vers,
Ași umple de iubire 'ndurerată
Întregul Univers!...
CONSTANTIN BĂRCĂROIU
Cruciada Românismului - Anul I, nr 39 de joi, 5 septembrie 1935
Dacă doriți să distribuiți: