Mergem, din ce în ce, spre mai rău. Săptămâna aceasta patru oameni au fost amenințaţi cu moartea: d-nii Virgil Madgearu, dr. Mezincescu, dr. N. Lupu şi avocatul Constant Ionescu, iar ing. Oscar Stoenescu a fost hărtănit cu drugi de fier şi barda, la Galaţi. Cinci victime în două zile! Si asta, la o depărtare de numai o luna dela asasinarea laşă şi bestială a lui Mihail Stelescu.
Așa i-a fost scris neamului nostru, ca după ce a trăit câteva secole de robie în istorie, de exploatare nemiloasă din partea capitalismului economic și politic, acum să sufere si să fie ciuruit de gloanţele anarhiei asasine. Ziua în amiaza mare, îți bat la ușă mucoşi cari, bâlbâindu-se şi înjurându-te, te ameninţă cu moartea sau te „miruesc“ în numele „căpitanului“,
Suntem în zodia „vărsătorilor“ de sânge. Şi jertfele se fac nu pentru o idee, nu pentru mai binele acestui neam, ci pentru a croi drum în contemporaneitate unui analfabet, asasin și venetic, căruia i-a intrat în cap ambiția de a conduce cu orice preț neamul românesc.
În loc să progresăm, sub imboldul unei civilizaţii menită să ucidă cât mai mult bestia din noi, „căpitanii“ vieţii noastre publice ţin morţiş să ne reîntoarecă la primitivism. Să distrugă evoluția, raționalismul, pentruca având o massă care nu mai cugetă ci crede orbește într'un om, s'o poată exploata cât mai sângeros.
Ziua de mâine va fi mai neîndurătoare şi mai sângerie decât aceea de azi. Ne pândeşte exploatarea lichelelor, refugiate sub mască de „apostoli“ şi „buni români“. Toţi rataţii politicianismului veros, toţi excrocii ideologiilor de peste granițe şi toate leprele culturale dela noi, s'au transformat subit în naţionalişti şi negustoresc în chip mârşav naivitatea și sentimentalismul poporului.
Dreapta românească, exceptând pe d. A. C. Cuza şi vre-o doi-trei oneşti cari cred temeinic, este o adunătură de aviatoraşi politici; de arivişti, de incapabili și de asasini. La fel ca și stânga, care în Rusia asasinează actualmente pe întemeietorii cumunismului, dreapta românească îşi ucide pe fondatori.
În Rusia bolşevicii, retraşi ca niste șobolani în hrubele Kremlinului, îşi gâtuie fraţii de luptă si ideal, pentru ca să huzurească liniştit, cu călcâiul în grumazul proletariatului înşelat şi exploatat.
In România, un Corneliu-Zilinski Codreanu asasinează tot ce se declară român şi se interpune de'a curmezişul poftelor sale de acaparare si anarhie. Domnul Codreanu luptă împotriva bătrânului cinstit A. C. Cuza, pe care-l atacă în manifeste şi cărțulii pentru legionari. Mai mult, în „Cărticica şefului de trib“ semnată de d. Codreanu, naţional-creştinii sunt ameninţaţi cu moartea fiindeă ar fi furat „cântecele, doctrina, uniforma şi disciplina legionară“.
Deci d. Codreanu e împotriva binefăcătorului său din tinerețe!
D. Codreanu a asasinat pe Stelescu, care era un exponent superior, umanizat şi curagios al românismului. Ing. Oscar Stoenescu a fost hăcuit şi el, tot pentru aceleaşi crezuri româneşti. Nimeni numai are voie să simtă româneşte, decât cu învoirea „căpitanului“. Marii înaintaşi Eminescu, Pârvan, Bălcescu, Haşdeu şi Paulescu au fost „rechiziţionaţi“ şi luaţi tălmăcitori ai misiunei istorice a „Căpitanului“. Cum ai cârmit-o alături pe lângă ghioagele şi pistoalele „Căpitanului“ şi începi sincer să arăţi românilor că desrobirea națională trebue înţeleasă si făcută altfel, imediat „otrepele“ naţionalismului asasin şi revizionist încep să-ţi frece ridichea. Până la urmă, dacă nu te „converteşti“, apare o echipă de „salvare naţională“ care te „operează“ în registrele Nefiinţei...
Aici am ajuns! Să tremurăm o naţiune întreagă de colții hămesiţi ai unor haite, uşor de pus la punct..
Complicitatea guvernului sare în ochii celui mai naiv cetătean. Mihail Stelescu a fost măcelărit pe patul unui spital, sub stare de asediu, de zece unelte ale unei grupări disolvate. Concluzia: guvernul cocoloşeşte pe asasini, sistează cercetările,
mușamalizează procesul, trecându-l la... Curtea cu juri. În presă nu s'a mai suflat o vorbă despre „afacerea“ uciderii dela Spitalul Brâncovenesc.
Dună o lună, ing. Stoenescu, secretarul nostru, este grav măcelărit la Galaţi de aceeaşi orwanizaţia asasină, deşi noi am păstrat calmul şi ne-am abținut dela orice violenţă. Concluzie: asasinii dela Galaţi au fost puşi în libertate, iar victima, pretutindeni unde a bătut să i se deschidă, i s'a refuzat ajutorul medical.
Deci, sub scutul legilor, suntem condamnaţi la moarte.
Crede d. Inculeţ si prin el, d. Codreanu, că gruparea „Cruciada românismului“ trebue să dispară, cu orice preţ?!
Biiiine!
Rămânem, totuşi, pe baricade, până la ultimul. Spiritualitatea pe care o predicăm, omenia şi dragostea pentru cel necăjit, sunt notiuni cu care ne-am născut. Noi nu ne-am trezit români, aşa cum s'au trezit „naţionaliste“ lichelele asasine, oligarhice şi exploatatoare din ţara asta. Ne leagă de poporul acesta o conştiinţă cărturărească, creștinismul si strămoşii. Nu facem clăbuci la gură, ca atâţia alţi „apostoli" de meserie.
Suntem oameni cinstiţi, modești, cari ne războim cu necinstea și exploatarea şi care ne cerem locul sub soare, — garantat de legi şi drepturi sociale. Oricât ne vor însulita bandiții din umbră, nu vom alege violenţa ca să ne justiticăm existența. Ne vom apăra însă de toate labele ucigașe, punând la punct pe toți acei cari ne dorese moartea.
„Cruciada românismului“ nu e codîrla nimănui. La argumentele ei cinstite, adversarii au datoria să răspundă la fel. Altfel acuzaţiile noastre își capătă confirmare dinaintea istoriei. Şi vinovaţii, în nici un caz, nu vom fi noi.
Românimea să deschidă ochii. În toamnă, guvernul Tătărăscu ca să-şi justifice dictatura, prelungind-o, va declanșa un război civil. Ceeace ce va alege va fi o surpriză chiar pentru regizorii din umbră.
Noi dăm alarma. Şi dacă mâine vom mai fi sau nu, un lucru vrem să se ştie: anarhia n'are ce căuta pe meleagurile noastre, iar poporul român se va desrobi odată, dând peste cap toţi „căpitanii“ exploatării colective de azi.
Bâtei, satârului şi revolverului, noi opunem: munca, cinstea adevărul şi omenia. „Cruciada românismului“ stă pe baricade dârză şi constructivă.
Alexandru Talex
Cruciada Românismului - Anul II, nr 88 din 30 august 1936
Dacă doriți să distribuiți: