De 21 de luni, țara întreagă asistă la desfășurarea inter­minabilă a acestui trist spec­tacol.

După o simplă descindere fiscală a urmat bomba arun­cată în Parlament de Dr. Lupu, polemici violente, un proces senzațional și, înfine, găsirea unui țap ispășitor. Câteva luni de liniște au precedat inter­pelarea D-lui Madgearu din Aprilie trecut și iată procesul Skoda trecut integral pe pla­nul politic.

Nici astăzi încă, cu toate eforturile comisiunei parlamen­tare de anchetă, acest război dus pe viață și pe moarte în­tre cele două tabere mari po­litice, nu a fost încă bine lă­murit pentru opinia publică conștientă.

Concluziile raportului D-lui deputat Bentoiu au găsit contra argumente în raportul produs simultan de D-l deputat Armand Călinescu.

Parlamentul fiind în sesiune ordinară, ne aflăm deci în fa­ța unei noui lupte titanice, care va răpi mult timp, scump plătit de contribuabili reprezen­tanților aleși ai Națiunei.

Or, ultimile evenimente po­litice internaționale au dove­dit că pentru a putea evita orice, în vederea unei nouă conflagrațiuni europene, nați­unile, mici și mari, sărace și bogate, se înarmează pe capete.

Nu știm, deoarece datele pu­blicate sunt contradictorii, dacă materialul comandat la Skoda ar fi fost eftin sau scump, putem insă conchide că ar fi fost bun.

Până și Anglia, care dispu­ne de o industrie importantă de armament, a recurs la o pușcă mitralieră fabricată tot de concernul Skoda, furnisor la care, din puținii existenți, s'au oprit și semnatarii români a mult discutatului contract Skoda.

Avem informațiuni precise că o parte din tunurile fabri­cate de Skoda în vederea executărei contractului român, au fost livrate sub auspiciile unui ofițer expert englez, ar­matei chineze, însă cu 30 la sută mai scump decât preve­dea contractul român.

De atunci au trecut combinațiuni ministeriale, aspectul trupelor noastre la parăzi a devenit mai impunător, însă în materie de armament ofensiv și defensiv suntem în ra­port cu progresul technic, cam la nivelul pregătirei noastre.

Din acuzați, pare se că cei responsabili pentru semnarea contractului Skoda, ajutați și de evenimentele externe în perspectivă (Plebiscitul Saare, la 13 Ianuarie 1935) vor deveni vehemenți acuzatori.

Știm că afacerile mari — din lumea întreagă — de când se fac afaceri, nu se fac fără co­misioane.

Evident, există comisioane și comisioane.

Dacă, în adevăr, acei res­ponsabili pentru apărarea na­țiunii, dispunând temporar de banul public, au comis această crimă de care au fost învinuiți, atunci din motive supe­rioare de Stat, trebuia lovit imediat și chiar cu cruzime în cei dovediți vinovați.

Aceasta nu s’a întâmplat.

De ce?

Sau toată chestiunea Skoda a fost ridicată din motive spe­ciale sau politice, sau odată cu trimiterea la ocnă a fostu­lui reprezentant al Skodei s’a adoptat vechea formulă «manus manum lavat».

Este delicat lucru și grea meserie, să vinzi tunuri.

Sir Bazil Zaharof, omul mis­terios al Europei, personajul care în țara lui a răsturnat guverne și a creat oameni mari (Lloyd George) omul care a format războaie (greco-turc 1920) a făcut o avere fabu­loasă, vânzând iar nu fabri­când material de război.

Cine e Zaharoful nostru? Se găsește el la ocnă?

Ori e mai comod să arunci o umbră asupra unui adver­sar politic? O astfel de insi­nuare nu poate face cinste ni­mănui, nici în fața istoriei și nici nu poate ajuta la sudura sufletească a Ardealului de restul țării. Pentru cinstea acestui neam este timpul să se lichideze cât mai curînd și de­finitiv acest urît proces.

Vinovații, dacă sunt, să fie demascați, toți bineînțeles și pedepsiți fără cruțare și re­pede.

Avem de rezolvat probleme mai mari și mai urgente la orizont, decât să ne dăm în spectacolul prelungit lumei în­tregi și în special dușmanilor de peste Tisa.

Aceștia asistă cu nespusă sa­tisfacție cum se desfășoară această luptă fratricidă, care macină prestigiul și coeziunea unui întreg corp abea înche­gat după suferințe și lupte centenare.

Manevra de ultimă oră a Guvernului de a trece de la un atac la un armistițiu ni se pare și mai bizară căci sântem siguri că n’o fac din nici-o convingere ci din cine știe ce influente și socoteli subte­rane acesta este și mai urât. Dar vom vedea. In orice caz... ajunge.

Sergiu Lecca

Cruciada Românismului - Anul I, nr 1 de joi, 22 noiembrie 1934


Dacă doriți să distribuiți:
Telegram
WhatsApp

Înapoi la index | Disclaimer / Notă editorială