Cu cât numărul asasinatelor creşte, cu atât fosta „gardă de fer“ devine mai terorizatoare pe întinsul acestei ţări.
Ţara a devenit teatrul unor evenimente grave, evenimente ce pot avea un desnodământ fatal pentru întreaga lume românească.
Dar cine este acest domn Codreanu? Este român? N'a căpătat acest nume de-abia în anul 1902? Este ceva mai mult de cât un asasin ? Nu.
Dacă luptă pentru salvarea românismului, de ce asasinează pe cei mai buni români? Apără creştinismul ? Il dărâmă! A venit să ne batjocorească tot ce avem mai sfânt. Nu-i decât o hienă ce trăeşte din cadavre şi sânge. E profanatorul mormântului sfânt de la Putna! Şi când declar aceasta îmi iau întreaga răspundere. Conştiinţa mea de ţăran îmi dictează să spun asta.
Pământul ce-l lua cu ceremonii de „tam-tam“ depe acest mormânt, nu era altceva decât o răzbunare pentru cele întâmplate la Dumbrava Roșie (se referă la una dintre bătăliile în care oastea lui Ștefan cel Mare a făcut praf oastea poloneză, n.n.)... Sângele polonez s'a trezit şi-a grăit prin acest asasin „naționalist“, devenit român peste noapte.
Tinerii besmetici ce-l urmează îl cred sfânt şi sincer Românilor, tocmai din cauză că ei sunt orbiţi și fanatizaţi cu săculeţele de pământ ce le poartă la gât, pământ furat dela mormântul lui Ştefan cel Mare pentru a întuneca memoria unui viteaz şi 'ntregitor de neam, prin asasinatul pe la spate şi distrugerea a tot ce este românesc.
Săculetul de pământ pe care-l purta la gât, astăzi l-a lăsat. Şi l-a lepădat odată cu hainele ţărăneşti.
Se vede că la Carmen-Sylva e mai comod fără pământ la gât şi fără chimir la brâu, hainele nemţeşti sunt mai bine venite.
Şi-a bătut joc de toţi feciorii de ţărani, şi-a bătut joc de părinţii şi bunicii acestora, atrăgându-le copiii cu momeli de misticism, ducându-i la Putna, la mormântul sfânt, ca să-i jure supunere oarbă, dându-le în schimb, cruciuliţe, arhangheli, diferite insigne, la unii săculeţe, sau îi târau pe la mânăstiri unde, în faţa altarelor, în miezul nopţii, îi puneau să 'ngenunche sub formula „sacramentală“ ce o rostea buzele sale de călău.
Ii înarma cu pumnale sau revolvere și-i trimitea să ucidă. Blestemul mamelor şi taţilor rămași fără copiii pe care d. Codreanu-Zilinschi i-a trimis să putrezească în morminte sau în pușcării îl va ajunge, și-atunci va pieri aşa cum merită.
Țara va răsufla uşurată. Deşi mâinele lui criminale au ucis pe Mihail Stelescu, „CRUCIADA ROMANISMULUI“ e creştină, n'are la bază omorul și nu-l va ucide cu gloanţe sau pumnale, ci îl va nimici, împreună cu anarhia al cărei leader este, prin eternul şi adânc umanul din spiritualitatea ce-o propovăduim. Mihail Stelescu va fi „răzbunat“ în clipa când această Românie care suferă se va desrobi de teroarea asasinilor şi profitorilor politicianiști şi când România de mâine nu va mai fi o parte vitregă pentru obidiţii de jos, aşa cum e azi.
România desrobită, umanizată şi unificată în hotarele întregirei istorice, iată finalitatea luptei şi răzbunării noastre.
Dimitrie Corbea
Cruciada Românismului - Anul II, nr 84 de joi, 6 august 1936
Dacă doriți să distribuiți: