Ei, da! Eu sunt un derbedeu!
Da'n visurile mele
— Mai bune sau mai rele —
Mă iau la'ntrecere cu Dumnezeu!
Nu-mi pasă că mă izolați, stingher,
Intre pământ şi cer,
Nu-mi pasă dacă ninge... dacă plouă...
Sau că-i senin cu lună nouă...
În mine port întregul Univers!
Şi dacă într'un singur vers
Eu prind a adevărului splendoare,
Ce-mi pasă dacă hoitul de pe mine moare?...
Ce-mi pasă de voi bestii ghiftuite
Si vecinic nesătule?..
Eu urmăresc, nu bunătăţi,
Ci bucurii s'avem cât mai destule.
A!.. Eu mă simt la fel
Şi când mănânc fasole dintr'o strachină,
Şi când după o masă copioasă
Beau vinul înfundat de braghină.
Când gândul vostru, ca un cățeluş,
Doar pe saltea de puf se gudură,
Eu sunt la fel de treaz şi de voinic,
Chiar dacă dorm pe scândură.
Şi-s mulțumti cu traiul meu
— De voi numit amar —
Mă iau la'ntrecere cu Dumnezeu
Mai izolat, mai solitar.
Şi de-oi muri, vrând sau nevrând,
Aşa cum sunt: Un om de rând,
Vreau sufletu-mi să fie'n veci curat
Si numai în iubire semănat.
Dar niciodată și nicicând
Pe cei ce-i văd în muncă sângerând...
Ce-şi vărs sudoarea, blestemând,
N'oi biciui...
N'oi jefui...
N'oi fi ciocoi
Cum sunteţi voi...
Ci, pentru-aceşti bieţi fraţi ai mei,
— Mă auziţi mişei?.. —
Mă iau de piept cu Dumnezeu
C'aşa vreau eu,
Ș'aşa stă bine unui derbedeu!
CONSTANTIN BĂRCĂROIU
Cruciada Românismului - Anul II, nr 59 de joi, 30 ianuarie 1936
Dacă doriți să distribuiți: