Masa electorală pentru care se bat partidele politice o formează în primul rând ţăranii. Acolo, către satele lor se 'ndreaptă cârdurile de vânători de voturi în ajunul alegerilor.
De un timp se vorbește mereu de o conştiinţă civică a ţăranului român. Să mă ierte fratele meu depe brazdă, dacă îi voi spune în faţă că n'o are. Și să nu se supere de cuvintele mele grele dacă vor fi căci aşa sânt drumurile Cruciadei, tăioase şi sincere, merg către suflet nu către mâna de vot sau punga de bani.
Țăranul degeaba spune că s'a deșteptat. Nu e adevărat. Şi azi, ca şi ieri, votează oameni pe care i-a mai votat, oameni care au furat, care au guvernat și n'au tăcut nimic. Votează pe cei ce le dau să bea, ce le promit marea cu sarea și nu fac nimic.
Țăranul român țipă cât îl ține gura că e nevoiaş, că nu știe ce să mai facă, că e jupuit de biruri de politicieni şi că nimeni nu e cu dragoste pentru el. Iar dacă te duci să-l vezi ce face la o adunare politică crezi că e scârbit, ca nu după multă vreme să-l vezi votând tocmai pe acela pe care-l înjura.
Iar atunci când te duci la unii să le vorbeşti de o viaţă nouă, de o viaţă mai bună, de înlăturarea politicianismului, până la urmă ei te'ntreabă dacă nu le dai să bea ceva.
Pe de altă parte, țăranul cere ajutor, dar el nu dă nici măcar dintr'un deget ca să-l capete.
Nici Dumnezeu nu dă pâinea omului până nu şi-o frământă singur.
Primesc mereu rapoarte din diferite puncte ale țării, dela organizaţii, în care țăranii se plâng (auziţi bine, se plâng, parcă ar fi muieri) de amenzile ilegale ce le impune jandarmul satului, de amenințările cu bătaia și câte alte nelegluiri. Deci toate, numai ilegatităţi impuse de o sluțenie de om ce se numeşte jandarm. Într'adevăr trebuie dat respect unei autorităţi cinstite şi drepte, dar să ai frică, nu, niciodată frică. Frica e a laşilor şi a vinovaţilor față de lege.
Atâta timp cât faţă de legea țării n'ai greșit, puţin să-ți pese de legea jandarmului abuziv şi obraznic.
Țăranul, dacă vrea scăpare, să ştie că în rimul rând scăparea vine dela el. Să n'o aştepte plocon. Atâta timp cât va tremura de frică ca un câine cu coada între picioare în faţa abuzurilor politicianiste aplicate prin jandarmi, nu merită scăpare. Câinelui îi stă bine cu zgardă și în lant.
Țăranul român să privească în ograda lui și în pădurea din jurul lui. Vitele care sânt lipsite de libertate, cum sânt boii, vacile, oile și altele, au ce mânca mereu — ca să fie grase la tăiat şi bune la lucru — dar sânt mereu bătute și înjurate. În timp ce fiarele din pădure n'au ce mânca în fiecare zi, nu le bate nimeni şi sânt libere și fac ce
vor. Dar această libertate cu ce preţ o plătesc? E o luptă veșnică de apărare a libertăţii în faţa capcanelor și a puștii.
Libertatea, ca s'o ai, trebuie să lupţi pentru ea, nu pică din cer. Jandarmul nu reprezintă azi autoritatea statului, ci a guvernului. Azi jandarmul nu mai păzește avutul săteanutui, ci îl păzeşte ca o lichea ce este, să vadă ce politică face săteanul.
Jandarmul e un fel de vătaf al voturilor guvernamentale. Şi a ajuns de râs, căci se vinde pe rând fiecărui guvern. Oameni de caracter nu pot exista în jandarmerie, căci oricât de înjositoare e cerşetoria, dar aş prefera să cerşesc decât să fiu asigurat cu o pâine și să devin agentul electoral cu puşcă al fiecărui partid schingiuind oameni.
A fi jandarm e poate o cinste, dar a răbda să fi jandarm în condițiunite de azi e lichelism. Nu mai vorbesc de şefii de post de prin sate, proşti ca întunericul, care lucrează numai în limita ordinului scris. Omoară în bătăi pe ţăranii din partidele de opoziţie, le aplică amenzi ilegale și abuzive, îi înjură, îi amenință, iar țăranui rabdă.
Țăranul să se supună legii, însă niciodată poftelor jandarmului pe care însăşi legea le pedepsește. O mie de cetățeni liniștiți dintr'un sat pot impune în mod paşnic, chiar în respectul legii, faţă de un jandarm abuziv.
Țăranul român s'a învăţat cu politicienii. Înainte de alegeri, băutură, vorbărie, cumetrie, frăție, luând cât poate şi ce poate dela politicianul care are nevoie de voturi. După alegeri guvernamentalii îl uită, dar îl ia în primire opoziţia, care şi ea îl răsfață în rachiu şi vorbărie.
Mai dă Dumnezeu vr'o întrunire, capătă un pol, o pâine și vine gratis la Bucureşti, vede capitala şi strigă ura pentru orice nespălat în haine nemțești.
Ţăranului azi i se deschid două căi: 1) sau să urmeze pe cea de mai sus şi atunci să nu mai ţipe după dreptate, ci s'o primească pe aceia care î-o dă politicianul odată cu rachiul; 2) sau, dacă vrea dreptate, să nu ceară celor ce luptă din răsputeri ca să i-o dea, rachiu, bani şi ajutor la fiecare pas. Numai neputincioşii strigă după ajutor la orice şănţulet.
Această ţară nu se îndreaptă „mură în gură“. Iar dreptatea nu va veni omului după zicătoarea românească: pică pară mălăeață în gura lui Nătăfleaţă. Ca să ieși la mal din apă trebuie să dai din mâini.
De aceea Cruciada cere ţăranului român, luptă cot la cot pentru dezrobirea țării de nevoi.
Cruciada n'are nevoie de votul ţăranului, ci de sufletul lui. Vrea să-l simtă frate.
Degeaba miile de tineri dela oraşe vor lupta şi vor muri pentru dreptatea căutată dacă fraţii lor de la sate, la prima înjurătură a unui jandarm ameţit, vor da înapoi.
Cruciada vrea să sădească o viață nouă, nu numai în pământul acestei țări, ci şi în sufletul oamenilor din ea.
De-ar vrea ţăranul să nu mai fie robul cinzecei de rachiu și fricosul din faţa jandarmului, ar fi alt om care curând, curând şi-ar câștiga dreptatea. Iar aceia care sânt astfel de oameni viteji, în lupta lor, să propovăduiască mai departe această virtute.
Iar cei ce se duc să aprindă lumina la sate, să fie așa cum le e si învăţătura.
Întâi ei să fie viteji, să muncească zi de zi, ceas de ceas la desțălenirea sufletelor omeneşti din buruienile lașității și indolenței. Să fie primii la luptă și la sacrificiu ca să dea exemplu. Să nu facă şi ei greşala de a spune numai din gură și alt nimic.
Ostașii unei mișcări care cere omului sufletul, nu votul, trebuiesc să fie superiori ca spirit şi atitudini.
In fruntea unor Cruciaţi netemători de nimic, decât de Dumnezeu, n'au ce căuta tinerii pomădaţi și afemeiaţi, n'au ce căuta clienţii bodegelor și ai aperitivelor, n'au ce căuta laşii şi cei lipsiţi de râvna de muncă şi disciplină.
O ţară nouă, dacă vrem s'o facem, să o facem cu oameni crescuţi într'un spirit nou.
Cei robiți spiritului vechiu să nu vină la noi.
Aşa să fie Cruciatul ce descalecă la sate și propovăduieşte lumina cea nouă.
Aşa să fie ţăranul ce vrea să lupte alături de Cruciadă pentru o țară nouă.
Și dacă lumină va fi în sufletele lor, lumină va fi mâine şi în țara aceasta.
MIHAIL STELESCU
Cruciada Românismului - Anul I, nr 44 de vineri, 11 octombrie 1935
Dacă doriți să distribuiți: