Este greu de definit acest tineret. E greu de definit în sensul de a preciza de unde şi până unde se întinde el. Noi îl considerăm însă pe acela care se manifestă astăzi; adică pe acela care poate să-și exprime dorințele sau revoltele.
Acest tineret care se agită aşa de mult formează viitorul ţării. El va conduce mâine această țară așa de greu încercată astăzi. De aceea, de la el se cer multe sacrificii. Totuşi, pentru a preciza mai bine acest tineret, ținem să spunem dintru început că nu-l categorisim după vârstă. Îl judecăm după manifestările sale. Atât şi nimic mai mult. Vom trece în revistă felul cum se manifestă el şi vom căuta să pătrundem — cât de cât — în viitor, încercând să vedem ce va putea realiza.
Nimeni — credem - nu se mai poale plânge că tinerii nu au pătruns în viața noastră publică. Faţă de atitudinea pe care o luaseră aceşti tineri, nu mai departe decât acum doi ani, cine se aştepta la această rapidă ascensiune a tineretului. Toată lumea își aduce aminte de curentul negativist lansat în 1933. Toată lumea poate să-şi amintească de anatema aruncată asupra tuturor bătrânilor din viața noastră publică — fie spirituală, fie politică — de către penele tinere. Era o psihoză general tinerească acuzația împotriva bătrânilor. Exista o nemulțumire generală faţă de felul de a se purta al acelora ajunşi la o maturitate înainiată. Se cerea o înoire. Și anume, o înlocuire a cadrelor. Tinerii cari făceau scandalul pretindeau că timpul în care trăim cere alți cârmaci, cei vechi fiind uzați şi neputându-se acomoda cu evoluția. Dacă integral nu aveau dreptate, totuşi într'o măsură oarecare adevărul era de partea lor.
Trebuie să recunoaştem, şi vom verifica aceasta cu toții — fiecare la rândul său — că dela o vârstă anumită, fiecare om trăieşte din trecut şi prin el. Adică, de la o vârstă oarecare, omul nu mai poate înțelege evoluția. Devine conservator, apărând cu încăpățânare principiile în care s'a desvolat el. Cauzele acestui conservatorism nu le căutăm. Cert este, însă, că de la o vârstă anumită, omul devine conservator. Dar este la fel de cert că fiecare bătrânețe ara tinerețea corespunzătoare. Fiecare pleiadă de bătrâni trebuie inlocuită de tinerii epocii respective.
Locul ocupat se părăseşte însă cu greu şi cu păreri de rău. Te leoagă de el o viață sau, poate, anumite interese. Totuşi, acest loc este râvnit de altul care ştie că i se cuvine. (Sau poate nu i se cuvine).
Esenţialul aste că, la câte o perioadă de timp, care nu numără niciodată prea mult peste treizeci de ani, trebuiesc înlocuite cadrele,- iar această înlocuire nu se face de bună voie, ci cu „scandal” public. Acelaş lucru s'a întâmplat şi în 1935. Da atunci și până acum, s'ay făcut însă foarte multe înlocuiri. Tineretul e pătruns în toate domeniile, în unele ajungând chiar conducător. Ceeace voim să discutăm acum, aici, este aportul acestui tineret pentru binele general.
Atât tineretul politic, cât şi cel spiritual, nu a adus nimic nou în domeniile respective. Fiecare a făcut scandal până a căpătat un loc., Fiecare a afișat idei noi. Fiecare a strigat că trebuie o altă viață cu alt ritm. Mai vioi, mai aproape de realitățile româneşti, mai sănătos. Dar nimeni nu a urmat ceeace a afişat. Totuşi, majoritatea acestui tineret a ocupat diferite posturi publice. Se naşte acum întrebarea:
Ce fac tinerii acum, după ce au înlocuit pe unii bătrâni? Și o altă întrebare:
Cu ce contribue acești tineri, la înnoirea, la îmbunătățirea vieţii poporului românesc?
Răspunsurile la aceste întrebări nu sunt grele, dar sunt dureroase. Grozav de dureroase, cu atât mai mult cu cât ele dezic o tinerețe a unui începul de veac pe care-l putem bănui şi răspântie de ere.
Aceşti tineri cari eri nu aveau ocupaţii şi cari râvnesc după ele, astăzi, când s'au văzut căpătuiți, nu mai au nimic de spus. S'au liniștit și's mulțumiți şi cu felul acesta de viață, pe care câtva timp în urmă îl condamnau.
Dar astăzi înțelegem lucrurile în cruda lor realitate. Scandalul făcut acum doi ani nu era pornit din dorința de mai bine, ci din dorința de parvenire. Nu foamea agita pe tineri atunci — foamea cel puţin le-ar fi dat oare cari circumstanțe atenuante — ci invidia. O dovadă că acesta este adevărul? Purtarea lor de azi. Ea nu diferă de loc de aceea a acelora cari le-au permers. E, însă, mai condamnabilă.
Tineretul nostru de astăzi nu are nici un crez politic, după cum nu are nici unul spiritual.
Avem un tineret de influență, format din cățeluşi cari de-abia aşteaptă să le crească și lor colții.
Parcă nu ar fi fot tinerii aceia întransigenți cari „dădeau cu barda în Dumnezeu” şi ar fi fost în stare (sic) să dărâme o întreagă cetate pentru a-și apăra crezurile. Unde sunt tinerii cari negau orice valoare românească, socotind că politica sau cultura românească începe dela ei şi cu ei? S'au pierdut ? Au murit? Nu. Nici una, nici cealaltă.
Aceşti tineri există. Sânt cei pe care-i vedem astăzi. Sunt tinerii care și-au sfărâmat idolii fiindcă trebuia să sfărârme ceva, dar cari astăzi adulează pe acești idoli. Sunt tinerii cari au trecut prin multiplele partide politice — şi de ce să ne plângem: avem destule partide politice — pentru a nu se fixa nicăieri. Sânt tinerii şantagiști de mică sau de mare anvergură. Sunt tinerii fără nici un crez, fără nici o atitudine. În general, sunt tinerii lichele.
Ne doare sufletul de cele ce scrim astăzi. Dar trebuiesc scrise tocmai pentru a stârpi răul. Trebuie să ştie toată lumea în mâinile cui vor intra frânele acestei țări mâine-poimâine. Trebue să demarscăm pe acești tineri cari, pentru un argint mai mult, își vând sufletul, fie chiar şi străinului. E dureroasă această demascare, mai ales pentru noi care suntem tot tineri. Dar o facem tocmai pentru a arăta că putem spune adevăml pe față, oricât ar fi el de crud. Şi demascăm tinerețea anului 1935 tocmai pentru a salva de la compromis şi micime pe cei câțiva tineri cari au mai rămas
neîntinați şi cari mai cred într'o Românie mare, o Românie fericită, condusă cu dragoste şi devotament numai de fii ei şi care să hrănească numai pe fii ei.
Nu avem nevoie de minţile tinere, erudite, cari şi-au pus erudiția în slujba minciunii pentru a avea un oarecare confort.
Nu avem nevoie de inteligențele tinere, ascuțite, cari nu se servesc decât pe ele, în dauna colectivttății.
Nu avem nevoie de talentele tinere cari se mulțumesc numai cu zestrea naturală, ne mai muncind.
Chemăm în jurul nostru tinerii cinstiți, dornici de muncă, hotărîți să spună şi să servească numai adevărul şi pentru care dreptatea să fie justiția supremă.
Trebuie să formăm un front tânăr care să fie adevăratul tineret 1935. Să fim un tineret demn şi hotărît, cinstit şi curajos. Trebuie să muncim, să construim sau să consolidăm, pentru a pregăti România de mâine, tare, frumoasă şi
mare.
Numai noi, cei câțiva rămași credincioşi unei idei frumoase, de mai bine, avem datoria de a munci şi de a lupta împotriva răului care amenință această țară. Şi un rău periculos acum ca și în viitor, este acest tineret fără nici un crez și fără nici o conduită. De aceea demascăm astăzi putreziciunea din sânul tineretului prostituat spiritual sau politic.
PAUL BĂRBULESCU
Cruciada Românismului - Anul I, nr 48 de vineri, 8 noiembrie 1935
Dacă doriți să distribuiți: