Curentele politice au întors legenda mitologică. Azi, „nu Saturn îşi inghite de vii pe proprii săi fii, ci fiii inghit de vii pe părinți”. Dela război incoace, trăim în cultul şi sub vraja cuvântului „tineret". Conflictul dintre generații e veşnic în clocotire. Generaţia matură, care a răscumpărat această glie românească cu propriul ei sânge, e pe punctul de a fi scoasă din circulaţie, Pe firmamentul vieţii sociale apar legiuni, cohorte, batalioane de iconoclaști, ce sunt încă lipsiţi de pregătire şi disciplină interioară.
Politica „naționalistă" de sabotare a cărţii şi a omeniei a fost isvorul dela care s'au adăpat aceste legiuni, cari sunt stăpânite de principii „revoluţionare“, bazându-se pe forţa pumnului, dornici de cuplete vii, veşnic în aureola căminelor moderne, având deplină libertate în manifestări, frecventând localurile de noapte, având deplina convingere că sunt complet formaţi a înfrunta mărăcinișul vieţii, se avântă şi se distrug.
Votul universal este refrenul intregei contingenţe politice, căzându-i victimă acest tineret mercenar. Disciplina tineretului de azi e perimată. Unde găsim tineri cari să respecte pe bătrâni?
Care e caracterul generaţiei postblice, când nu recunoaşte autoritatea legii şi prestigiul maturilor cu răspundere? Mai poţi conta pe sufletul și constructivismul ei când își găsește reazimul vieţii în revolver şi pumn?!?
Tineretul actual, văzut prin prisma obiectivităţii, e complet anarhic şi sterp de calităţi; în schimb se bucură de-o reputaţie cenușie sub scutul vițurilor. În această situaţie se așteaptă o nouă regenerare a întregului cuget românesc spre un nou climat mai ozonat. Neamul nostru e lipsit de valori și caractere, lipsit de elemente corespunzătoare imperativului vremii. N'avem personalități cari să triumfe prin curajul răspunderilor şi spiritul critic.
Prea puţini sunt acei cari și-au putut domestici bestia dezordinei din gânduri şi suflet. Tineretul cărturar, încă neviciat de moravurile contemporane, justifică prin existenţa lui intransigentă, speranţele de regenerare umană şi raţională. Credem, cu încăpățânare, că elitele neprihănite ale tineretului vor birui mascarada contemporană, opunând rezultatelor negative ale unui anumit tineret constructiv şi demagos, un apostolat sincer, întemeiat pe realizări rodnice şi adânc umane.
Spre un nou orizont trebue îndreptată această generaţie care va lua frâul României de mâine, pe cari suntem datori so creiem din trupul şi sufletele noastre, spre a corespunde testamentului de sânge lăsat de strămoşi.
Oricine poate afirma că ţara aceasta, așa bogată cum a descris-o Coșbuc şi Vlahuţă, e condusă de numere şi nu de valori.
Amalgamul voturilor din urnă și sperțurile celor de după paravan conduc destinele acestei Californii, iar nu capacitățile cinstite şi demne de chemarea zilei.
Când sa mai pomenit, ca un copil să bea și să fumeze cot la cot cu părintele? A dispreţui biserica și pe Dumnezeu era o crimă; cuvântul „Patrie” era monedă de aur pur, nu aliaj de-o calitate ordinară. Azi, toate acestea au devenit banalităţi. Pe buzele fiecărui tânăr freamătă obrăznicia şi superficialitatea în acţiune.
Ordinea și disciplina au creiat marile personalități cu trecut istoric, realizând state cu granițe eterne. Sub cronometria vremii putem să ajungem la adevărata noastră viaţa biologică, sufletească, familiară și socială, fără de care, un stat, un sat și un individ se ruinează.
Indemnăm tineretul spre o reîntoarcere la cumințenie, omenie şi cultură. O ţară nu se conduce cu vorbe goale, iar ocupațiile sociale contemporane cer pricepere, conștiinciozitate și cumpătare. Cu satârul niciodată nu s'au făcut desrobiri sociale. Și nu e crimă mai mare decât asasinarea aproapelui ca un suprem argument în lupta de idei.
Tineretul să recitească istoria politicei și culturei noastre. Şi au să vadă, pretutindeni, un continuu efort de promovare a moştenirii înaintaşilor şi de civilizare a statului și poporului românesc. Ca să putem isbândi, noi tineretul, avem nevoia unei continuități în tradiţii şi a unei lupte fără cruţare impotriva celor cari încearcă să ne asasineze năzuinţa, ruminia şi desrobirea.
Strigătul de alarmă e: Desmeticiţi-vă, puneţi mâna pe cărți, umpleţi-vă sufletui de jertfa lui Iisus, şi porniţi ameliorarea vieţii naţionale, afundându-vă sincer în mocirla socială pe care aveţi datoria s'o svântaţi cu prețul sângelui vostru.
Gheorghe Dungan
învățător
Cruciada Românismului - Anul II, nr 89, din 6 septembrie 1936
Dacă doriți să distribuiți: