A apărut zilele trecute într'un ziar, o stire că d. Eugen Titeanu, subsecretar de Stat la Interne, îşi va cumpăra, în curând, o moșie în valoare de cca. 5 milioane. Am rămas foarte surprins și m'am informat la rându-mi. Intr'adevăr, Titeanu îsi cumpără o mosie de cinci milioane lei.
Multora li se va părea ceva normal ca o jumătate de mimistru să-și cumpere o mosie. În definitiv, ce e atât de grav și dece să merite un fapt divers ca acesta atâta atenţie?
Noi socotim acest lucru ca foarte grav şi doveditor al unei mentalități politicianiste şi în special a practicilor liberale.
L-am cunoscut pe Eugen Titeanu pe când nu era încă nici deputat. Consuma melancolic la Corso câte-o cafea plătită de alţii și mă anunta că în curând vom fi colegi de parlament. Avea omul o speranță.
Într'adevăr, s'a realizat. În Cameră a făcut omul o epigramă lui Madgearu si s'a relevat. Mare mi-a fost surpriza când, sub guvermarea actuală, a apărut ca subsecretar de stat.
Băiat deștept, se aranjează imediat bine cu „dreapta“ și mai ales cu aceia „încercată în lupte“. Își temea omul pielea, ce să facă. Si'a deschis, în schimb, punga. Cu o singură deosebire, nu pe-a lui. A trimes delegații studențești în străinătate, a subvenționat tabere la Carmen-Sylva şi câte şi câte pe care le stim, dar nu le putem spune pentru că d. Titeanu e mare la cenzură si ne temem să nu se supere omul si să ne-o facă...
Dar, după cum scriam mai sus, pe Eugen Titeanu îl știam sărac. Banii pentru manevrele politice, pentru cei ce-i primiau târgul, avea de unde să-i ia. Din birurile luate cu toba de pe la cotribuabili.
Dar banii personali ? De unde oare atât de mulți încât să reușesti să cumperi chiar o moșie?
DE UNDE? Acest strigăt nu e al meu. E al miilor de oameni din această țară cărora li se smulge plapuma de de-asupra copiilor şi li se ia vaca din curte pentru neachitarea la timp a impozitelor. E răcnetul de deznădejde al românului sărăcit: DE UNDE?
Noi nu vrem, sau mai bine zis, nu putem să precizăm. Deoarece d. Titeanu e si mânuitor de foarfecă asupra coloanelor noastre acuzatoare. Cum să nu-şi facă omul de cap!
Aceasta este mentalitatea liberală, în special, și cea politicianistă, în general. Toți acești oameni adusi la guvern din inconștiența maselor și ordinul finanțelor, mai mult sau mai puțin străine, sunt ariviștii de peste noapte care n'au nici o pregătire alta decât jetuirea bugetului ce li s'a dat în pază si administrare. Oameni cari n'au nici o concepţie politică, fiindcă politica nu e o practică searbădă, ci un sistem de gândire, o filozofie socială. În sfârsit, oameni preocupați de postul pe care îl vor ocupa nu pentru rezolvarea anumitor probleme în care se simt capabili, ci pentru aranjarea afacerilor din care vor putea trage maximum de profit.
Sunt în jurul nostru ministri, gazetari, parlamentari. etc.. etc, cari fac afaceri de milioane, de miliarde pe an. Cine se sesizeză de ele? Câtiva cai de bătaie, „jidanii“ si atât?
Câtă nerusinare există si în scrisul acelei prese zisă naționalistă care atacă, atacă până i se dă și tace apoi, tace pentru că i-s'a dat.
Cunosc cazul unui director de gazetă naționalistă care ducea o campauie contra unui mare industriaș. A fost chemat acest director iu cabinetul altui director de la un ziar „românesc“ ceva mai mare. Din această întrevedere a reeşit încetarea campaniei. Iată dece toată viermina politicianistă îşi face de cap, deoarece găsește totul de vânzare, nu numai moșii, ci și conștiințe.
Prin ce își mai justifică rămânerea la guvern un partid atât de putregăit? Prin Dorel Dumitrescu, prin Tony Iliescu, prin Manolescu Strunga, prin foarfecele și moşiile lui Titeanu?
Noi i-am recomanda o moșie de cumpărat d-lui Titeanu. Are şi castel: Jilava.
D-le Titeanu, nu mai cumpăra moșii deoarece CRUCIADA îţi va cere imediat revizuirea averii și cred că n'ai încă nici un unchiu în America, si nici loz la loterie, în asa mare sumă cred că n'ai câștigat ca să-ți justitici moşia?
Dacă esti pus să păzesti ordinea publică, păzeste și averea publică.
Lasă moșiile, d-le Titeanu. E urât de tot să faci asemenea fapte atunci când ești la adăpostul cenzurei și al stărei de asediu.
Coroiu e mai simpatic. E mai curajos. Are riscul profesiunei de bandit și poate că fură fiindcă nu are. Eu cred că dacă ar fi ministru, sau numai jumătate, n'ar atinge banul nenorociților de contribuabili.
Ce zici d-le Titeanu, când cumperi moșia? Vezi să nu uiți să ne chemi la aldămaș, așa e obiceiul.
MIHAIL STELESCU
Cruciada Românismului - Anul I, nr 40 de joi, 12 septembrie 1935
Dacă doriți să distribuiți: