Motto: "Răsplata luptei laurii vor fi
Iar trădătorului moarte"
(Din: Gând de lumină și noi biruinți de Mihail Stelescu)
Mihail Stelescu a fost sancţionat aşa precum ordonă în aspra lui redactare, unicul paragraf al codului luptei naționale.
Prăbuşit azi în umbra care ucide până şi amintirea, Stelescu oscila de mult între trădare şi o ultimă reticență a simțului răspunderii. A unei răspunderi pe care ar fi vrut-o atenuată atunci când odioasa lui trădare ar fi devenit realitate. Căci Stelescu a trădat cu adevărat.
Şi fapta aceasta, care smulge omului însăşi fărâma de sfinţenie care-l împreună cu Dumnezeirea, a fost dovedită în lumina unui lanţ de probe, aşa precum o cer temeiurile codificate ale societății acesteia, care stăpânită de duh nou, îşi apără prin braţul răsbunător al celor mai buni fii ai ei, însăşi fiinţa.
Mihail Stelescu, prăvălit în bezna cu care se înfrăţise în viaţă fiind, a întruchipat trădarea într'o împătrită ipostază.
A trădat şi aştepta să culeagă roadele mârşeviei sale. A trădat pe Căpitan, căruia îi jurase în genunchi credință neclintită şi supunere desăvârşită, a trădat săcuşorul de pământ căruia i se legătui-se fără precupeţire, a trădat pe camarazii în jertfa cărora vânzătorul sconta piedestalul deșertăciunii dar şi plata în arginții a crimei sale.
O sentinţă a unui juriu de onoare, pronunțată cu unanimitate de glasuri, pecetluia fapta care îl scotea din rândurile celor pentru cari drumul onoarei este supremul bun.
Dar nimeni nu-i răpise mângăierea pocăinţei. Virtutea ei repugna lui Stelescu,, deşi pentru el, cel căzut în păcatul de moarte al vănzării de aeam, nu exista neputința ieri, loc de pedeapsă capitală dara creștinesc al pocăinței, la capătul căreia se află împăcarea cu tine şi iertarea de câtre semeni tăi.
Dar Stelescu, în sufletul căruia viermele trufiei işi desăvârșea opera, s'a sumeţit flacării celei vii care purifică și a purtătorilor ei, oștenii verzi ai Căpitanului.
Versurile acelea cari în accente robuste cântau răsplata luptei şi dezonoarea trădării, fură epitaful pe care Stelescu și-l redactase anticipat.
Purtătorii semnalui vitejiei legionare, cavalerii „Crucii Albe“, spălară fârădelegea celui care le batjocorise întâiul avânt al generoasei lor tinereți.
Stelescu a fost pedepsit cu moartea, căci trădătorului moarte i se cuvine.
Un avertisment peste veac şi o nouă nădejde pentru generaţia aceasta a noastră cu gândurile răvăşite de problematica viitorului.
Avertismentul că țara aceasta va pedepsi fâră cruţare pe vânzătorii neamului acestuia, ingenunchiat în vatra strămoşilor săi şi nădejdea că sancţiunea aceasta nu va mai stigmatiza nici o frunte tinerească.
Dincolo însă de slova noastră care răstălmăceşte gânduri furtunatice, stăruie luminoasă convingerea că: un act de — — — — — s'a făcut şi că ne-a fost dat să-l trăim.
VICTOR MEDREA
Cuvântul Argeșului, 25 iulie 1936
Dacă doriți să distribuiți: