Mărturisesc, îmi este foarte greu să scriu rândurile acestea.
Și dacă „notele“ publicate în „Acţiunea Română“ ar fi fost cunoscute doar de cei câţiva admiratori și prieteni ai d-lui dr. Trifu, cărora le-au fost utile înnainte de publicare, scurta mea spovedanie nu ar fi apărut.
Am încercat şi cred că am izbutit să mă păstrez pe linia de conduită trasată de marele Paulescu şi continuată de d. dr, Trifu. Sunt un creştin convins. Nu am ură pe nimeni. Mi-e scârbă însă de toți ambițioşii inspirați de satana, cari înțeleg să-și ajungă scopul lor de dominație personală prin crimă și teroare. Între aceşti ambiţioși ce-şi zic „naționalişti” și între teroriștii roșii eu nu văd nici o deosebire.
Domnul doctor Trifu avea o altă părere despre membrii fostei gărzi de fier; sinceră, curată, părerea unui om prea bun pentru ca să poată străpunge perfidia acestor oameni, cari l-au cultivat — prefăcându-se că-i cer sfatul, invitându-l la conferinţe sau trimițându-i scrisori de îmbărbătare — din calcule politice, așa cum au cultivat pe George Brătianu, pe mareșalul Averescu (pe care astăzi îl insultă, pentrucă nu s'a putut folosi de d-sa) pe Vaida, pe... însfârşit, pe atâţia alţii.
Domnul doctor Trifu a citit broșura semnată — din ordin — de autorul unui atentat ratat, broșură cu titlul „Trădătorul“, tipărită și răspândită fără să fi fost trecută prin cenzură. D-sa a crezut probabil în individul care a semnat (sau poate că ştia cine a scris această broșură), pentrucă dovezi materiale, în care ar fi trebuit să creadă un om de știință, nu erau.
Oare mărturia unui Cotea — copil fanatizat — hipnotizat de figura „căpitanului“, unui Beza, care astăzi declară categoric (nu numai în public, ci și în particular) că d. Codreanu a înscenat acel complot după metodele Ohranei sau Cekei teroriste, pot ele constitui dovezi materiale? Nu!
...Domnule doctor Trifu, am pentru d-voastră o nețărmurită dragoste şi admiraţie pe care nu mi-o vor putea-o smulge nici deosebirile temporare de vederi, nici vre-o atitudine potrivnică nouă pe care aţi lua-o. D-voastră credeți poate că Mihail Stelescu a fost asasinat iar cadavrul său pângărit, pentrucă a „trădat“?
Vă înșelaţi, domnule doctor Trifu! Stelescu a fost asasinat pentrucă ştia prea multe, avea dovezi materiale, fusese doar complice involuntar, ca atâţia alţii fascinați de „căpitan“. Tot astfel, a fost „curățat” cu câteva zile mai înainte coionelul Neculce, care a produs dovezi materiale indiscutabile asupra originei „căpitanului“, a tatălui său „maiorul“...
Mă gândesc, domnule doctor, că — dacă astăzi ar trăi profesorul Paulescu și ar afla împrejurările în care s'a produs acest asasinat — ar scrie el oare așa cum ați scris d-voastră în „notele” din „Acţiunea Română”? (Un cititor al d-voastră, căpitanul Beleuţă, ne-a făcut pe noi atenți de apariţia „notelor”).
Eu cred că nu! Dimpotrivă, Paulescu ar fi înfierat cum se cuvine această crimă cu totul contrarie spiritului creștin, SĂVARȘITĂ DUPA CEL MAI AUTENTIC RITUAL MASONIC.
Eu vreau să rămân în linia spiritualităţii arătată de d-voastră și a curajului pilduit de d-voastră în cei treizeci de ani de luptă pentru idealurile Românismului, când viu — după asasinarea fratelui Mihail — la această „Cruciadă a Românismului și mă înfrăţesc cu tineri cu sufletul curat, cari — deşi inima lor colcăe de dorul răsbunăiri, afirmă categoric că nu vor să adere la crimă şi teroare.
Domnule doctor Trifu, vă rog, în numele meu și al fraților mei de luptă, adânciţi puţin şi problema „Cruciadei Românismului”. Recitiţi colecția revistei dezbărat de orice prejudecată. Ne oferim să vă arăm datele ce nu pot fi publicate în gazetă. Vreau, mai ales, să ascultați spovedania sinceră, dela suflet la suflet, a colaboratorilor acestei gazete. Şi atunci abia, să trageţi concluzii.
Noi însă, vă asigurăm domnule doctor Trifu, de un singur lucru:
Oricât de proastă ar fi părerea d-voastră despre noi, oricare ar fi atitudinea ce o veţi lua-o faţă de noi, d-voastră, domnule doctor, rămâneţi acelaş om curat, sincer, iubitor de dreptate pe care nu-l vom huli, pe care nu-l vom ataca niciodată. Pentrucă d-voastră reprezentaţi idealul de MUNCA, de CINSTE, de ADEVAR şi pentrucă noi vă considerăm spiritualicește frate bun al Cruciadei Românismului.
Acesta e răspunsul nostru.
Oscar Stoenescu
Cruciada Românismului - Anul II, nr 86 din 23 august 1936
Dacă doriți să distribuiți: