Un fenomen foarte curios, compact, dar foarte concludent pentru mine în ce privește buna credință a adversarilor mei, se produce de la apariţia Cruciadei Românismului.
În timp ce Corneliu Codreanu ia foc cu gura că sânt comumist și dă ordine subalternilor săi să răspândească acest svon în lumea dela sate şi dela orase, comuniştii, pe de altă parte, mă atacă furioși, declară Cruciada ticăloasă, fascistă, etc.
Eu mă bucur de aceste injurii. Deoarece dacă si teroriștii de extremă prostie (căci dreapta ar insemna o doctrină, un program, dar d. Codreanu, n'are așa ceva), cât și teroriștii de extremă stângă mă înjură în cor, dovedesc în fața tuturor că nici cu una din aceste două metode Cruciada nu se împacă.
Iar pentru aceia care gândesc puţin şi s'au grăbit să ne taxaze de mijloc, le dăm exemplul prigoana ce o duce partidul dela guvern contra noastră și disprețul ce-l avem pentru formulele democrato-burgheze.
Cruciada, care a luat naştere într'o epocă când toate, dar absolut toate sistemele sociale și politice s-au experimentat și si-au dovedit calitățile şi defectele, ar fi o prostie și o lipsă de efort cerebral ca să primească să se înhame unui sistem politic și social defectuos
„Cruciada” a înţeles să profite de această lecţie pe care i-o dă istoria politică în momentul de faţă și, prin muncă de laborator şi studiu pe teren, să elaboreze o gândire nouă politică, o cristalizare a tot ce e bun și adaptabil, eficace şi în armonie, neţinând seama de caraghioasele denumiri: dreapta, stânga. Ca şi cum am lupta contra raselor pentru acelea două artificiale, rasa dreaptă și rasa stângă.
Într'adevăr există patru categorii de oameni pe pământ. Oameni destepţi și oameni proşti, oameni buni şi oameni răi.
Eu nu voi clasifica pe cei care mă atacă în niciuna din aceste categorii naturale, prin atitudinile lor se vor clasifica singuri.
Eu trebue, din contră, să le mulţumesc deoarece, prin înjurăturile lor unanime au dovedit pe propria lor limbă, că eu nu le aparțin la niciunul din ei. Şi rog pe cititorii mei să creadă că acest lucru e o cinste.
Exponenţii intelectuali ai comunismului la noi sânt d-nii de la „Cuvântul Liber” care, dela un timp încoace, văzându-se încolțiți de proprii lor partizani în faţa adevărurilor emise de Cruciada, au inceput să replice furioşi, însultând și batjocorind cu o lipsă de bun simț revoltătoare şi memoria morţilor.
D. Demostene Botez, care semnează în „Cuvântul Liber” în acelaş număr cu insultele ce se aduc memoriei lui Panait Istrati, are a-și preciza situaţia: ori prieten al lui Istrati, ori în spelunca unde i se profanează memoria?
Dar despre aceasta a pus minunat de bine adevărurile la punct Alexandru Talex în numărul trecut.
Ducă azi discut atacurile „comuniste“ în contra mea și a „Cruciadei”, să ia bine aminte că această cinste n'o fac „Cuvântului Liber” ci cititorilor faţă de care am obligaţia morală de a avea mereu o atitudine bine precizată sinceră şi cinstită.
În primul rând, eu cer „Cuvântului Liber” să declare fățiş în coloanele sale multiple că nu este comunist. Dar să nu facă sofisme ca până azi, Să abjure comunismul. Sau dacă sânt oameni de curaj şi atunci îi voi respecta, cel puţin să-l aprobe. Să lase cuvântul stânga de care se agaţă ca un înecat. Stânga se întinde dela partide burgheze până la nihilism. Să precizeze, căci au pretenția de intelectuali și un intelectual cred că stie ce vrea. „Cuvântul liber” are cuvântul liber în această chestiune. Ori nu-l are? Aștept.
Și acum să discut atacurile ce mi le-a adus în No 48 din 5 Octombrie a.c.
Mă roagă domnii comuniști că dece nu procedez cinstit și să nu mai atac stânga cu „grosolane erori”, ci mai bine să spun tot ce știu despre „stipendiile lui Malaxa către Garda de Fier” etc.
Rog pe d-nii dela „Cuvântul Liber” să aibă atâta decenţă şi bună creştere şi să nu dea lecții altora de ce să facă. Și ca să le fac plăcere, le voi declara categoric şi cinstit următoarele: între ei dela „Cuvântul liber” și tineretul fostei Gărzi de Fier nici nu stau să discut. Admir dragostea de neam și abnegaţia foștilor mei camarazi şi scuip cu
silă peste vânzarea de fiecare clipă ce o fac stipendiaţii lui Ostrowschi dela Cuvântul Liber.
Să nu se confunde lupta mea care o duc contra minciunilor, crimelor, lipsei de concepţie politică şi terorismului lui Corneliu Codreanu, cu o luptă care aş duce-o contra tineretului iubitor de ţară. După cum să nu se confunde un tineret generos, gata de orice sacrificiu, de orice muncă, de orice fanatism și încrezător în vorbe frumoase şi cuvinte calde, cu speculatorul acestor comori sufleteşti în folos personal, acel oribil săpător de morminte, Corneliu Zelea Codreanu. Cei cari mai cred azi în el se vor desmetici mâine şi vor vedea şi vor desconeri toată deșertăciunea unui mit, gol de idei și de orice sentiment uman.
Nu mă supără ura tinerilor lui Codreunu, deoarece ei cred sincer când urăsc, dar cred ce li s'a spus, Aștept cu seninătate ajutorul marelui meu aliat, timpul, şi câud vor vedea că ce li s'a spus e o minciună, mă vor iubi, căci dela ură la iubire nu e decât un pas, si acesta nu e departe.
Deaceia nu admit canaliei comuniste să-mi ceară mie atitudine.
Dar le voi dovedi minciuna, speculația care o fac pe spinarea muncitorului pentru a se îmbuiba pe ei.
Iată ce spune „Cuvântul Liber” citez:
„Dar d. Stelescu citează și pe Lenin, pentru a dovedi (?) că socialism însemnează dictatură. Dictatură în favorul cui?
și împotriva cui? Nu ştie d. Stelescu, sau nu vrea să ştie?”
Aha! Va să zică e vozba de „favorul”? Adică dictatura e bună, spune C. L., dar depinde în „favorul” cui. Deci C. L. are favoriţi? Eu credeam că are principii.
Un sistem de gândire politic-social nu se face pentru favoriţi, ci pentru toată lumea.
Muncitorul nu e un favorit, nu poate fi oricât de nenorocit este el. O refuză în primul rând el, care ştie ce însemnoază să ai favoriţi. Păi atunci când întrebăm în „favorul” cui, ajungem la aristocraţie.
Deci C. L. admite dictatura numai dacă eu am curajul să-l spun în "favorul” cui şi împotriva cui.
Iată, am să i-o spun dar nu ştiu dacă C. L. va fi cinstit să recunoască.
Dictatura în Rusia sovietică se face în „favorul“ milionului de comunişti înscrişi în partid şi împotriva milioanelor de nevoiași de pe întreaga suprafață a Rusiei.
Dovada dictaturei este G.P.U.-ul, deportările în Siberia, asasinatele în masă şi nu vorbesc de cele vechi, ci de cele de anul trecut şi chiar de anul acesta.
Comunismul e cea mai murdară minciună prin care se speculează sărăcia muncitorului pentru ridicarea la putere a câtorva tirani murdari şi asasini.
Cine e Stalin? Un asasin ordinar, un fost bandit al drumurilor ce devaliza băncile, teroriza pe micii negustori, cu să termine ca dictator peste zeci de milioane de oameni asasinând muncitorii şi pregătindu-se cu o armată formidabilă să incendieze lumea, într'un masacru mondial, lăsând în istorie pagina cea mai sângeroasă în crime şi bestialități, dela inceputul lumii încoace.
Iată ce invit Cuvântul liber să discute. Are curajul?
Să nu vină cu Engels și nici cu Marx, în mod eronat. Engels nu înţelegea sub numele de comunism ceeace înțeleg azi bolșevicii. Bolșevicii au înlocuit „cauza omenirii“ lui Engels prin „cauza lucrătorilor”.
Engels spune în „Situaţia claselor muncitoare în Anglia”: „Comunismul e deasupra împărțirii în burghezie si proletariat.”
Engel vedea realizându-se visul unei comunităţi umane nu însă prin revoluţii care n'au fost revoluţii proletare și nu prin sisteme care sânt de'a dreptul contrare principiilor sale de bază.
Cruciada nu neagă valoarea concepţiilor politice de stânga, dar cu obiectivitatea ei obişnuită refuză greșelile stângii și metodele ei asasine.
Cruciada înţelege și afirmă că baza unei societăţi e munca.
Și ea luptă pentru a transforma națiunea română într'o națiune muncitoare, abolind clasele.
Atunci când toate naţiunile vor deveni națiuni muncitoare se va putea realiza acea înţelegere între națiuni. Căci revoluţia şi războiul nu pot transforma și topi ca într'un creuzet, credinţele într'una singură, limbile și obiceiurile într'o pastă uniformă. Stânga greșeşte negând națiunea, dreapta greșeşte negând socialul.
Deaceia Cuvântul Liber să nu continue vechea placă de patheton atât de cunoscută, discutând ce a zis Lenin despre Kautsky şi Kautsky despre Lenin. Discutând ce e socialismul lui Engels, întrucât l-a aplicat Stalin sau altele. Acestea sânt admirabile discuţii de pregătire intelectuală, sânt gata să le fac într'un cerc de studii sau într'o carte, dar azi, aci pe terenul de luptă unde se lucrează cu torţe vii şi se consideră ca ştiute cele de mai sus, să privim rezultatele.
Să privim Rusia Sovietică, cobaiul pe care sa oxperimentat serul bolşevic.
Pentru ce au murit muncitorii?
1) Muncitorii s-au luptat şi au murit pentru libertate și azi au G.P.U. și dreptul de opoziție e interzis.
2) Muncitorii au luptat și murit pentru egalitate şi azi unii cumpără pâine alţii nu.
3) Muncitorii au luptat și au murit pentru abolirea războiului, iar azi sânt pregătiți drept carne de tun de către Stalin. Henri Bereaud, în „Ce am văzut în Rusia“, spune cum ziarul L'Humanite din Franţa era interzis în uzinele U.R.S.S.-ului din cauza spiritului său anti-războinic.
4) Muncitorii au luptat şi au murit pentru o înfrățire mondială și azi ei sânt înarmați pentru o conflagrație mondială.
5) Muncitorii au luptat si au murit pentru abolirea capitalurilor, iar azi muncesc ca robii pentru a strânge capitaluri lui Stalin ca să construiască avioane ucigătoare de oameni.
Şi am putea continua cu un lung şir de asemenea puncte.
Deci ce a realizat comunismul?
Ori o minciună, ori o eroare, ori o utopie. Din aceste trei concluzii nu există eşire.
Cuvântul liber pentru care optează?
Iată de ce Cruciadei îi repugnă comunismul.
Comunismul a fost un crematoriu de vieți omeneşti care, în goana lor îndreptăţită după dreptate, au săturat cu sânge Moloch-ul însetat de putere al unei utopii stupide.
Comunismul e o crimă în contra muncitorilor.
Comunismul e asasinarea libertăţii.
Comunismul e scoborărea omului la treapta de animal.
Salvarea muncitorimei, visul unei lumi mai bune, nu în comunism stă, ci într'o doctrină nouă care, înlăturând defectele tuturor sistemelor de până azi, să caute rezolvare nu în scheletele moarte și rigide de stânga și de dreapta, ci în apa vie a realităților şi timpului, sconțând soluțiile pentru binele unei omeniri viitoare din rezervorul de abnegație și virtuți ale fiecărei națiuni în parte.
Să fâlfăie deasupra fiecărei națiuni culoriie lor sfinte, iar atunci când deasupra omenirii va străluci un soare puternic şi orbitor, culorile se vor pierde transformându-se în albul imaculat al păcei și al omenirei umane.
Până atunci, propovăduitorii drapelului roşu, instigatori de națiuni și de crimă să-și continue opera nefastă dacă vor, opera de canalii comuniste.
Muncitori! Priviţi, judecaţi si veţi avea să răspundeţi faţă de urmașii vostri de atitudinea ce o veţi lua.
MIHAIL STELESCU
Cruciada Românismului - Anul I, nr 45 de vineri, 18 octombrie 1935
Dacă doriți să distribuiți: