În fața articolului „Conducători ai Gărzei de Fier, homosexuali” din numărul trecut, în care se arăta cu probe scrise mocirla imorală în care se sbat unii din membrii Gărzei, am observat cu scârbă a tăcere mormântală, o consimțire în masă.
În loc să vedem venind epuraţia îndepărtarea elementelor murdare, am văzut pactizare și deci aprobarea mutuală a invertitului.
Toţi gardiștii, cu mutrele plesnind de furie neputincioasă, s'au apucat să se apere... rupând afișele dela chioşcari.
Depozitarul dela Galaţi ne-a telegrafiat că i s'a întâmplat la fel.
Strașnică apărare. Ce ruşine. Ce murdari. Mici şi neputinciosi credeau că-şi pot ascunde murdăria sexuală rupând afişele denunţătoare.
Noi aşteptăm altceva. Noi vrem să se judece în fata instanțelor în drept acest caz. N'au curajul? Se tem că la proces am veni cu probe zdrobitoare în toate direcțiile?
Iar ce e mai caraghios e "înfierarea trădătorului Mihail Stelescu“ publicată într'o fițuică basarabeană. Injurii și calomnii de om prost crescut la adresa scrisorii plină de bună cuviință și de adevăr a directorului nostru: INTREBĂM PENTRU A MIA OARA, CE A TRĂDAT MIHAIL STELESCU? SĂ SE ARATE DOVADA.
Să nu ni se spună că nu au unde. În cele 4—5 fițuici, scrise lamentabil şi cu retorisme, așteptăm să vedem apărînd odată dovezile pe cari adevărații trădători ezită să le publice fiindcă nu au ce.
Cu un adversar care are unde răspunde tăcerea lui înseamnă consimțirea că de ceiace îl acuzi, e sdrobitor de adevărat.
Cruciada Românismului - Anul I, nr 30 de joi, 4 iulie 1935
Dacă doriți să distribuiți: