Au trecut opt luni de când, cu o regularitate matematică, Cruciada Românismului a apărut şi și-a parcurs prin greutăţi pe cari puţin le cnnosc, drumul ei de orientare pe căile politice şi spirituale ale românismului.
Am sârguit săntămână cu săptămână în coloanele acestei gazete, ceas de ceas în afară de ea, gânduri şi doruri de bine, am lovit fără cruţare în cei răi şi căutat mereu şi vom căuta cu aceiaşi râvnă mai binele pentru acest neam.
În drumul nostru spinos ne-am întâlnit cu marele Panait Istrati, ne-am unit, ne-am iubit împreună în căutarea flacării adevărate spre care trebuie să tindă românismul.
Am respins din jurul nostru formele mincinoase ale dreptei și ale stângei, am refuzat orzul din grajdurile burgheziei liberale si capitaliste și ne-am aplecat către Pământul care gemea, către sufletele noastre şi ale semenilor noştri, am căutat năzuința românismului în măruntaiele suferințelor lui.
Ne-am legat să fim o școală de înalt civism, formatoare de elite, de conducători sociali și spirituali, ne-am adunat cot la cot creatori de gânduri şi de acţiuni, învinşi şi începători ca să formăm acea falangă de luptători cari să nu-şi trădeze crezurile pentru nimic şi niciodată.
Azi, ca o chezăşie afântă stă la baza acestei Cruciade un mormânţ al aceluia ce în scurtul nostru drum împreunat ne-a înnobilat sufletele, simţirile şi atitudinile şi ne-a dat avântul de a crede în noi şi în Cruciada noastră.
Spunea Panait Istrati în articolul său „Platforme și Idei” apărut în „Cruciada” din 31 Ianuarie 1935.
„Aş fi fericit dacă „Cruciada” ar aduce acestor oameni (e vorba de valorile reale ale acestui neam ce stau în umbră. N.R.) fie şi numai o adiere de vânt sănătos, vântul totdeauna primăvăratec al mult înşelatelor speranţe omeneşti.
N'am nici un motiv, până azi, să cred că „Cruciada” va deveni codița vreunui partid ori partiduţ.
MAI CURAND O VAD SUCOMBÂND ONORABIL DECÂT TRĂDÂND”
„Presupun că cei doi oameni pe care îi cunosc, Stelescu și Talex, vor înţelege această menire a lor de crainici ai unei sperante de regenerare morală și de pionieri ai acestui apostolat mesianic de care am vorbit mai sus”.
Iar în articolul „Numerus... Politicianus” spunea: „La această Cruciadă nu există INTERESE care să fie în joc ci numai IDEI".
Aceste cuvinte ale marelui nostru prieten şi precursor vor rămâne pentru noi pietrele de bază ale acţiunii noastre şi niciodată, niciodată nu vom mânji încrederea sfântului nostru frate.
Da, mai bine vom sucomba cum spunea el, decât să ne vindem tezaurul sacru al credinţei lor frământate impreună, pentru un blid de linte sau un compromis.
Deaceia, cu riscul de a rămâne fără prieteni, — cari prieteni n'ai decât atunci când îi lauzi — vom duce lupta mai departe, ba mai mult, de azi înainte o vom porni vijelioasă spre realizări, spre fapte care să ratifice gândurile, vorbele şi scrisul.
Acei care ne-au urmășit frământările, au început a spune: „frumos, dar aveţi curajul înfăptuirii, alături de acela comod de a scrie?”
Azi le răspundem prin această declanşare a luptei. E rândul nostru să-i invităm să ne urmeze, să colaboreze, să lupte cu noi.
În jurul nostru totul părâie.
Partidele politice cariate până la măduva conducerii se destramă în lamentabile fricțiuni publice si neputinţi de a mai salva ceva. Organizațiile de dreapta au o aparenţă de regrupare când, în fond, de aci porneşte distrugerea lor.
Forţele de stânga se sfârșesc într'un lamentabil fiasco în faţa falimentului imposibil de a mai fi ascuns, pe care-l oferă Rusia Sovietică. Tinerimea acestei ţări e năucită de atâtea fronturi, muncitorimea se găsește singură cu nevoile ei, trădată de cei ce ieri o îmbrobodeau cu iluzii. Ţărănimea stă și ascultă mirată că, în fine, partidele ţărăneşti au găsit soluţiile salvatoare, parcă n'ar mai fi guvernat odată cu aceleaşi promisiuni dând cel mai desgustător spectacol de hoţii.
In faţa acestor dărâmări a hibridelor construcţii de partide şi grupuleţe se impune o solidarizare a tuturor celor ce au lăsat până azi ca nebunii să-și facă de cap. O întârziere şi o continuare a neiniervenției acestor forţe curate și leale e o dovadă de inconştienţă şi laşitate.
Să strângă rândurile cei curaţi; pe deasupra tuturor crezurilor şi miturilor mincinoase.
Revoltații și obiduiţii tuturor categoriilor sociale să-și dea mâna într'o înfrățire spirituală, să aibe cuajul de a privi cangrena ce-i înconjoară şi îndrăzneala de-a încerca să pornească la luptă.
Formulele gândurilor noastre trebuiesc realizate în forme sociale, trebuiesc înfăptuite în acțiuni politice.
Cruciada porneste de-acum la luptă. O luptă crâncenă de a desțelina o generaţie din apatia ei dăunătoare.
Lupta Cruciadei însă nu va însemna acel îngust sistem de clică şi de lipsă de obiectivism. Nu. Ea își va păstra în toiul celei mai avântate svâcniri, tăria obiectivităţii, făclia adevărului şi acel self-control asupra acțiunilor sale.
Ea va rămâne veşnic laboratorul de preparaţie a sufletelor nobile şi curate, a minţilor luminate, dar va trece dela static la dinamic.
De azi înainte, Cruciații depe întinsul acestei țări să pornească în straturile adânci de unde au cules suspinul suferinţei și geamătul foamei, actiunea de redeşteptare şi de chemare la luptă.
Acţiunea noastră trebuie si fie fulgerătoare. Ținta noastră nu trebuie să fie puterea ci regenerarea spirituală și morală a acestui neam care, într'un iureş de viaţă nouă, să-şi ia asupră-şi răspunderea sa proprie.
Deacum la luptă, e lozinca Cruciadei. Cei care se simt ameninţaţi n'au decât să înceapă să ne atace, nu mai avem vreme de ei, le-am spus-o răspicat la toţi, cine sânt, ce vor şi cum îi privim. Să nu zâmbească nimeni că părem puţini. Forţa noastră morală, tăria noastră spirituală, sânt chezăşia unei biruinţe, pe scut sau sub scut. Înapoi nu vom da.
Deacum la luptă, e strigătul Cruciadei. Către realizarea românismului creator şi nobil pe care l-am gândit şi frământat în această gazetă, prima trâmbiţă a iureşului nostru.
Cruciații care au pornit deja de mult pe câmpiile ţării şi pe care acest strigăt îi ajunge din urmă, să tresalte de bucuria luminei ce se apropie. Chiar dacă nu vom ajunge pe culme, dar răscoala spiritelor noastre va fi așa de puternică, încât s'o stie toţi că oricum, pe paturile lor moi de puf tot nu vor mai dormi în inconştienţa și mocirla de azi.
Ciocnirea noastră va desțeleni forţe necunoscute încă din străfundul acestui pământ românese şi după noi, vor țâsni flacări mistuitoare şi regeneratoare de virtuţi.
Purtăm jar de luptă în piept. Și nu e cuvânt de vâlvă, aruncat la colţ de întrunire electorală. E gând frământat şi plămădit în noi. E jarul nevoilor ce ard în acest neam, e flacăra revelaţiei misiunei ce o avem. Credem în izbânda credinței noastre, cum credem în lumina zilei.
Mâna noastră se întinde frățească către toți obiiduiţii vieței, către toţi cei cu sufletele de titani. Steagul nostru nu e roșu şi nici verde, e steagul românismului şi al unei dreptăţi veșnic cântată şi nerealizată.
Înapoi nu putem da, căci din mormântul lui cu ochii de foc și de îndemn, ne urmăreşte primul Cruciat al luptei noastre.
Apărem în haină nouă. Haine de luptă, mai sărăcăcioasă, dar îmbibată de acelaş avânt și de acelaş dor de mai bine. Acelaș bici de foc pentru nevolnici, de acelaş îndreptar de cinste pentru cei nobili, va rămânea Cruciada.
A venit vremea numărătoarei. Acolo unde sânteţi scrutați-vă sufletele şi dacă simțiţi în voi că nu sălăstueşte nemernicie şi lașitate, ci voință de mai bine, porniţi la luptă, la propovăduirea crezului nostru sfânt.
Muncitorii din uzine, ţăranii depe brazde, intelectualii din laboratoarele lor de muncă, porniţi Cruciada revendicărilor voastre si ale acestui neam.
În fruntea voastră am pornit noi ca o consfinţire a celor scrise până azi şi ca o chezăşie a celor ce vom spune de azi înainte.
Intelectualii în primele rânduri. Acolo e locul de îndrumători. Să coboare din înălţimea lor olimpiană şi să realizeze cot la cot cu masa, gândurile lor de mai bine. Numai astfel nu vor mai repeta gestul de atâtea ori trădător al înaintaşilor lor.
Deacum la luptă si trageţi adânc brazda Cruciadei, căci n'am pornit să scuturăm praful unor interese si măruntaiele nevoilor acestui neam.
MIHAIL STELESCU
Cruciada Românismului - Anul I, nr 32 de joi, 18 iulie 1935
Dacă doriți să distribuiți: