Atitudinea "Cruciadei" a stârnit o oarecare nedumerire în rândurile celor ce o urmăresc. Ba mai mult, o parte din prieteni ne opresc în drum să ne întrebe dacă mai sântem sau nu "naționaliști", alţii ne mărturisesc jenați că suntem confuzi, iar altă parte văzând că nu mai voim să ne încadrăm nici în tiparele "dreptei" nici în tiparele "stângii" ne consideră de "mijloc", în sensul burgheziei democrate.
O mică parte, o ioarte mică parte, aceia a oamenilor care nu au nevoie la ochi de apărătorile ce se obişnuesc să se pună la caii nărăvaşi, pentru a nu se speria dacă văd mai mult de ce au înaintea nasului, numai aceia, foarte puţini, au înțeles orientarea "Cruciadei".
Cruciada nu e o mişcare de masse, nu e o dizidenţă, nu e nici grupare. nici partid. Ea vrea să fie laboratorul în care să se pregătească oamenii şi ideile călăuzitoare ale românismului de mâine. Spun ale românismului de mâine, deoarece azi in politica şi orientarea spirituală a vieţii noastre, ca neam, nu se promovează românismul, ci, de unii democraţia franceză a marei revoluţii, de alţii fascismul italian, naţional-socialismul german, comunismul rusesc şi nimic, dar absolut nimic, isvorât dintr'o analiză şi un studiu al autohtonului.
Oamenii noştri politici şi intelectuali nu se mai obosesc în a gândi, se mulțumesc în a copia în chipul cel mai grotesc totul, dela democraţie până la dictatură.
Constituţia e o copie. Programele politice copii fidele după cele din străinătate, moravurile copiate în ce e mai rău şi mai decăzut. Scriitori copiază şi imită pe străini, editorii cer cărţi a la "Pitigrilli", uniformele mişcărilor naţionaliste, imitație, salutul, imitație, totul, dar absolut totul o imitație meschină şi detestabilă.
Oamenii noştri politici şi intelectuali dau impersia unor maimuţe care toată ziua beau cafeaua ca Laval, fumează ca Chamberlain, privesc ca Mussolini, poartă mustață ca Hitler şi fac pe escrocii a la Stawisky.
Când cască Mussolini la Roma, Codreniștii se prosternează la pământ, iar când râde Hitler la Berlin, dl. Vaida se simte obligat să râdă şi el.
La fel şi adunătura noastră de comuniști care simt rece în gură când Stalin bea apă la Moscova.
Toţi cu gândurile, cu sufletele şi ochii peste hotare. Mulţi înjură și închid aparatele de "radio" când aud imnul naţional, dar ciulesc urechile la Horst-Vesel, Giovinezza sau Internaţionala.
Neam de robi, nevolnici şi murdari, iată ce sânt aceste specimene de oameni.
Rataţi şi goi de gânduri se mulțumesc cu împrumuturi şi imitaţii pentru a-şi satisface poftele de "Fuhreri" și "Duci" în miniatură.
Ce doctrină a isvorât oare în mintea lor? Pentru ce idee militează?
Corneliu Codreanu pune să i se traducă discursurile lui Mussolini care'i servesc de program, dar o parte din tineretul cuzist umblă cu "Mein Kampf" la subțioară.
Acolo stau oare formulele salvatoare ale neamului românesc?
Nu, de o mie de ori nu. Înapoi la gânditorii noştri şi cu privirile ațintite la dramele ce se dezbat pe brazdele acestei ţări. De acolo izvoare de doctrină şi de program. Care din toţii cei citați mai sus au făcut-o?
A! "Cruciada" e lipsită de linie pentru că nu-i sticlesc ochii spre Roma sau spre Berlin.
Corneliu Codreanu spunea acum vr'un an că "soarele răsare dela Roma". Ei bine, nu. Pentru acest neam, soarele răsare dela Bucureşti.
Fascismul, are părţi bune şi părţi rele, le constatăm pe-amândouă; îl admirăm pe Mussolini ca un mare creator şi salvator al ţării sale din ghiarele comunismului, dar atât. Din Fascism vom reţine un lucru, experienţa lui.
Ce s'ar putea aplica din fascism la noi?
Cinstea, dreptatea, munca? Dar acestea sânt de când lumea, şi n'au izvorât pentru prima oară în mintea Ducelui. Sistemul? Cei care spun că e integral salvator, au fost acolo să vadă, să trăiască, să studieze? Nu vizite protocolare ca însoțitori oficiali. Şi admițând că e salvator pentru Italia. în ce măsură şi cât de cârpit se poate aplica la noi?
Dar Hitlerismul? Azi în afară de o oarecare socializare, poporul german se găseşte pe linia mare, imperialistă, urmărită de veacuri. Hitler a refăcut şi a recâştigat emanciparea Germaniei, i-a dat impuls nou de viaţă şi aspiraţii de revanșă. Incontestabil, Hitler e un mare German şi mâine poate să ne fie aliat sau duşman, dar atât.
Noi avem de învăţat şi din experienţa naţional-socialistă ceva, dar iarăşi sistemul de a conduce un popor industrial şi imperialist, nu poate fi copiat pentru noi, un popor agricol şi paşnic.
Şi aci, munca, morala, cinstea şi disciplina nu sânt Hitleriste, după cum în Italia nu sânt fasciste decât în măsura în care sânt aplicate acolo, ci pot fi foarte bine şi româneşti, dacă se vor aplica aci.
Da, dar unii spun că sântem fascişti din cauză că am fi pentru dictatură, iar alţii Hitlerişti, deoarece am fi "antisemiţi".
Dictatura noastră am lămurit-o în articolul "Omul trebue să adere", acestora le răspundem iarăşi că dictatură e și'n Rusia şi nu-i zice fascism. Antisemitismul dela noi..., ei bine, de data aceasta iau apărarea Hitlerismului; antisemitismul dela noi compromite pe cel german. Voiţi exemple, iată-le:
Dl. Goga, antisemit, a fost cooptat zile!e acestea într'un consiliu de administraţie, alături de "jidani" împreună cu dl. Tilea.
Dl. general Zizi Cantacuzino (gardist), e în trustul cimentului, alături de "jidani" şi nici trustul zahărului dela Ripiceni nu e străin de persoana Domniei-Sale. (1)
Așa antisemit mi-e ruşine să mă numesc şi să fiu. De alfel atitudinea noastră faţă de evrei am lămurit-o acum două numere.
De aceia, cu toată ciuda Sărindarului şi a prietenilor lor, care vor cu orice preţ ca noi să fim fascişti sau hitlerişti, o declarăm odată pentru totdeauna: Nu sântem.
MANUNCHIUL DE OAMENI STRÂNȘI ÎN JURUL "CRUCIADEI" SE SIMT IN STARE SĂ DEA ȚĂRII LOR O DOCTRINA ȘI UN PROGRAM DE LUCRU, IZVORÂT DIN NEVOILE ȘI MEDIUL ROMANESC, ADAPTAT SUFLETULUI ROMANESC ȘI ASPIRAȚIUNILOR ROMÂNISMULUI.
Fascismul şi Hitlerismul ne vor servi ca elemente de comparație in studiile noastre, slujindu'ne de experiențele dure roase și abdicările ce le-au făcut fiecare, în evitarea lor la noi.
Dar "Cruciada" va căuta să fie și o școală de înaltă demnitate civică și morală. Ținta noastră, nefiind puterea, n’avem ne voie de pleava mediocrității, ci de elemente de creație, oameni cu jarul purității în suflet și cu flacăra adevărului în priviri. Prietenii care ne’ntind mâna și cărora le-o întindem, nu ne vor putea cumpăra niciodată prin acest gest de prietenie, tăcerea asupra greșelilor ce le vor comite atât ei cât și camarazii lor.
Vrem să avem nebunia de a fi sinceri.
Cruciații ce ni se vor alătura în drum vor trebui să fie torțe care să lumineze calea cu flacăra propriului lor suflet.
Și niciodată abdicare.
Sântem înfrânții abdicărilor crezurilor în care am năzuit, îi cunoaștem prețul: E NIMICIREA.
Chiar această gazetă ce azi trăește din sacrificiul a doi trei oameni pe care i-am publicat în numărul de Crăciun și din vânzarea celor 6.000 de exemplare la care am ajuns, mâine dacă condiția apariției ar consta în spălarea de bani murdari, OPRIM APARIȚIA, căci sufletele vor trăi mai departe, curate, cinstite șl oricând demne de a reapărea în fața opiniei publice.
Aceasta e atitudinea noastră față de Fascism și Hitlerism și acesta e românismul preconizat de noi.
Naționalismul care azi e pus la licitație în piața publică și în jurul căruia se’mbulzesc toate organizațiile și partidele ca să liciteze mai mult, nu se găsește la noi.
Naționalismul speculant e o ficțiune, românismul e realitatea căruia trebue să-i slujească tinerimea acestei țări.
În numărul viitor vom defini atitudinea "Cruciadei" față de comunism și democrație.
MIHAIL STELESCU
Cruciada Românismului - Anul I, nr 16 de joi, 21 martie 1935
(1) Un singur om de caracter în viața naționalistă: A. C. Cuza.
Dacă doriți să distribuiți: