Inăbuşind toate vicisitudinile politice, ziua de 8 Iunie 1935 a fost pentru tineretul român răsăritul unei ere noi de viață. Aniversând o restauraţie, Monarhul ţării a instaurat un tineret în drepturile lui.
Sbuciumul nostru de zeci de ani, frământările noastre către lumina unei ere noi, ironizată, împiedicată cu vădită rea voinţă de imbătrâniții politiciani, și-a căpătat o reală răsplată şi o integrală aprobare în cuvintele Regale.
„Muncind fără preget, muncind cu dragoste, veţi fi acei care veţi clădi o ţară nouă, o ţară puternică, o țară care nu va putea fi biruită pe nici un teren”.
Iată deviza noastră sancționată de către primul cetăţean al țării, de către Monarhul nostru.
Gestul Regal de a face din 8 Iunie o zi a tineretului, insemnează marcarea unei ere de împlinire a crezului generaţiei noastre: O ţară nouă, cu oameni noi.
Dar nu masa de tineri să fie nouă şi condusă de elemente învechite şi compromise. Acestei armate de tineri entuziaşti, creatori şi înoitori, să li se dea comandanţi din rândurile lor.
Astfel am înţeles cuvintele M. S. Regelui.
Deaceia socotim serbarea dela 3 Iunie 1935 o piatră de hotar în viaţa politică şi spirituală a acestei ţări.
Manifestarea celor 25.000 de tineri depe platoul Cotroceni nu va trebui să rămâie o paradă, deoarece cuvintele Regale care sau rostit stau chezăşie pentru întruparea în fapt a acestui deziderat.
Şi cum ar putea fi altfel când în dimineața acelei zile s'au fremătat disciplinaţii zeci de mii de tineri în sunetele imnurilor de glorie ale acestui neam, când în sufletele lor tinere și pline ds sinceritate s'a sădit sămânţa unei speranţe, credința că li s'a recunoscut dreptul de a fi un factor de bază al acestei ţări şi când ochii lor luminoşi au întrezărit la orizontul cuvintelor Regelui, o Românie tinerească, cinstită, morală si far al unei civilizaţii noi ce trebuie să se nască aci, între braţele bătrânului Danubiu.
Azi, când factorul principal al acestei țări se apleacă asupra frământărilor lăuntrice ale tineretului şi-i consfinţeste năzuinţele, acest tineret unit și încrezător trebuie să păşească spre realizări, spre acele laboratoare despre care vorbeam în articolul „Către voi, generaţia mea” pe acele catedre, la plug, în luptă directă, oriunde, dar cu o singură ţintă: PREGATIREA UNEI ROMÂNII DE MÂINE, ROMÂNIA TINERETULUI, ROMÂNIA VIGUROASĂ A UNEI GENERAȚII CE ȘI-A INTELES MISIUNEA.
Si ne bucurăm că aceste cuvinte, care reprezentau năzuinţa întregului tineret, le-am rostit înainte mult de 8 Iunie, ca astfel confinţirea lor de către Rege să capete o mai mare valoare prin măreţul gest de a fi fost înţelese de Suveranul
nostru.
In seara de 8 Iunie, când dela foc la foc se împletea gândul şi sufletul românesc de pretutindenea, s'a închegat atunci legamântul sacru al focului purificator pentru toate cangrenele acestui neam.
Doinele şi horele, poveştile şi cimiliturile, cântecele şi voioșia au unit o clipă toate dealurile şi văile acestei țări într'un imn de tinereţe, de avânt şi darnică dăruire a tot ce are mai bun, mai curat si mai cinstit acest neam.
Cu acele limpezimi de cer în priviri, cu acel avânt de flacără în suflet, trebuie păstrat legământul focului şi niciodată acest tineret nu mai trebuiește minţit, căci deacum înainte n'ar mai avea în ce crede.
Deoparte de acest entuziasm sănătos ce unea Regele şi neamul într'un imn de viaţă nouă stăteau cu ura în priviri doar acei geloşi că tineretul nu mai poate fi captat de ei prin uniforme cântece si steaguri de paradă, pentru ca apoi, în umbra nopții, să le armeze mâinile pentru scopuri asasine.
Deaceia şi preşedintele Centrului Studenţesc Bucureşti, simbriaşul unui terorist naufragiat ce nu va ajunge niciodată să conducă cu mâna lui însângerată frânele unei ţări creștine (se referă la Corneliu Codreanu, n.n.), primeşte ordin dela acesta din urmă să iscălească un manifest insultător la adresa Coroanei.
Acestui preşedinte de Centru Studenţesc nu-i rămâne alta de făcut decât să plece imediat din fruntea studenţimei care-i reprobă gestul murdar.
Nu este adevărat, cum spune manifestul, că studențimea n'a fost primită să ia parte la serbări, n'au fost primiţi vremelnicii ei conducători din cauza şefului lor, omul umbrei şi al crimei, care n'avea ce căuta la focurile luminei și ale unei tinerimi creatoare...
Căci Regele a spus-o răspicat:
„Astăzi, întrunindu-vă în numărul acesta mare, să nu uitaţi că o moştenire grea este aceia a celor 500.000 morţi ai marelui războiu şi că voi sunteţi acei cari trebuie să duceţi mai departe această operă, NU CU ARMA PUMNULUI, ci mai ales cu arma sufletului şi a inimei româneşti”.
De aceia adepții pumnului n'aveau ce căuta acolo.
Ce splendidă închegare între aspiraţiile, lozincile şi căile de luptă ale tineretului românesc, cari lozince le-am înscris dela început pe frontispiciul „Cruciadei”, şi îndemnul Regal către aceleaşi năzuinți.
8 Iunie 1930 însemnează pentru ţară marea sărbătoare a Restauraţiei M.S. Regelui Carol II; 8 Iunie 1935 însemnează pentru viitor marele act de înţelegere a vremurilor, a instauraţiei tineretului în drepturile sale.
Acest tineret, păstrat curat cu dragoste adâncă către fundamentela de bază ale acestei ţări, numai şi numai în slujba unei Românii noi, tinereşti şi cinstite, el va fi mâine succesorul visului urât de azi.
Voi generaţia mea! Regele ne-a acordat încrederea că muncind vom putea să ne conducem ţara, noi tineretul şi nimeni altul, strânşi uniţi în jurul Tronului, pentru ridicarea ţărănimei, a muncitorimei, a întregei mulţimi de desnădăjduiţi şi pentru a crea o eră nouă, era dreptăţii, a virtuţii şi a glorii, căci numai pentru aceste deziderate sfinte poate lupta tineretul român.
MIHAIL STELESCU
Cruciada Românismului - Anul I, nr 27 de joi, 13 iunie 1935
Dacă doriți să distribuiți: