Găsesc că e mai bine să-ți răspund acum, imediat ce ți-am citit articolul, decât să aștept până'n numărul viitor.
1) Ai fost rău informat atunci când ai pus mâna pe toc și mi-ai spus că mă reneg prin faptul că am abandonat tactica "spargerilor de geamuri" abia azi.
Țin să precizez foarte lapidar: Niciodată, auzi, Panait Istrati, nu am avut această tactică.
Însăși Garda de Fier din clipa înființării ei s-a ridicat în contra maltratării evreilor.
Ce se spune la ureche și ceea ce urlă Sărindarul sunt calomnii ciudate, tocmai de faptul că o parte din tinerimea română de azi a înțeles să abandoneze desmățul înaintașilor lor și să-l înlocuiască cu o muncă constructivă și cu o acțiune pozitivă.
Mormolocii cafenelelor și simbriașii liniștiți ai bugetelor care aleargă de la ureche la ureche să împrăștie minciuni și să strecoare îndoiala, o fac din cauză că poporul și oamenii de bun simț, văzându-ne porniți pe aceleași căi, să nu ne urmeze și să nu stricăm într-o bună zi siesta și să-i trimitem la munca cea adevărată.
Imediat ce un grup de studenți a atins pe un evreu, gazetele sărindărești sar și spun "Gardiștii, fasciștii, cei de la 'Cruciada' etc."
Vezi, Panait Istrati, dacă un scriitor o fi excroc și bătăuș, te întreb ce vină poți avea D-ta?
Și eu am bătut.
Da. Și încă crunt.
Iată cum: Mă întorceam de la un congres studențesc și în tren văd pe un tânăr cu o cămașă verde pe el și cu insigna de student în piept. Sub braț purta un val de stofă și în buzunare: parfumuri, săpunuri, lichioruri, etc.
L-am luat din scurt și când am aflat că intrase prin magazine de evrei, ba chiar și creștine — după cum vezi, rasismul nu-l interesează — și furase, ei bine! Panait Istrati, i-am rupt cămașa de pe el, pe care o înjosea, și l-am bătut.
A doua zi, ziarele urlau că Gardiștii de fier au devalizat Sibiul și au maltratat evreii.
Realitatea însă care era!
Într-o masă compactă de studenți se găsesc laolaltă și Cuziști și comuniști și gardiști și independenți și șnapani. De ce să se arunce blamul asupra unei idei sau unei organizații pentru faptele făcute de alții?
E cinstit?
D-ta singur mi-ai spus că după agresiunea de la Facla, tot eu eram de vină după spusele unor "bine informați" când însăși D-l Vi- îți spusese cine erau agresorii.
E bine să se sfârșească odată cu acest gen de calomnie.
SOMEZ PE ORICINE, SĂ-MI ADUCĂ PROBA, CĂ EU VR'ODATĂ CU VR'UN GRUP DIN DIN FOȘTII MEI CAMARAZII AM MALTRATAT EVREI.
Că m-am bătut în stradă. Da. Dar nu cu evreii, ci cu adversarii credințelor noastre, cu comuniștii și cu alții. Cred că’nțelegi. Azi limba și penița nu pot spune tot.
Deci iată, Panait Istrati, că nu D-ta și nici alții ne-ați convins de inutilitatea violenței asupra evreilor.
Noi de mult suntem convinși și niciodată n-am făcut altfel.
Trimite-l la mine, te rog, pe evreul care pretinde că i-am dat eu vreo palmă.
Răfuiala cu ei este de alt domeniu, repet: nu al bâtei, ci al realizărilor, nu al omorului, ci al muncii.
2) Spui, Panait Istrati, că am venit să-ți cerem ajutor. Vreau să restabilesc faptele.
D-ta ne-ai chemat la telefon și ne-ai întins mâna, noi am primit-o bucuroși și am fost mândri să-l arătăm țării pe adevăratul Panait Istrati, pe românul Panait Istrati.
De vei merge cu noi sau nu, nu ne interesează, căci noi nu căutăm idoli, ci oameni de luptă. Spui că vrei să te convingi întâi de noi, foarte bine, până atunci, ca și până acum, paginile gazetei noastre îți sunt deschise.
Știm că e greu să te legi, D-ta, veșnicul hoinar, de vreun ham, dar noi ne mulțumim și cu faptul că am putut să spulberăm din jurul D-tale o legendă mincinoasă și că putem oricând alerga la un om cu o vastă experiență să ne înălțăm sufletele în jurul acelei scânteii a purității de care vorbeam în numărul trecut.
3) Ești iarăși puțin nedrept când spui că "naționalismul" n-a creat decât "asasini" și "ciomăgași".
Sunt multe valori intelectuale și morale care stau, ca D-ta, retrași în chiliile lor, dar care trăiesc la lumina candelei sfinte a acestui românism pe care noi îl slujim la lumina zilei.
Nu fii nerăbdător și nedrept, Panait Istrati, n-a sunat încă apelul pentru ei, vor veni și îi vei cunoaște, atunci când va trebui.
Panait Istrati, ne separă ani de vârstă și poate că noi suntem de multe ori prea aprinși și D-ta prea ponderat, dar reamintește-ți că nici-o reformă, nici-o revoluție spirituală sau alta nu s-a făcut decât cu prețul acestui jar tineresc, care s-a oferit cu năvalnic entuziasm, jertfă cauzelor servite.
Nu ne condamna pentru sângele nostru aprins.
Moluștele și șerpii care au sângele rece se târăsc pe jos, leii și vulturii care au sângele cald luptă și zboară către piscuri.
MIHAIL STELESCU
Cruciada Românismului - Anul I, nr 7 de joi, 17 ianuarie 1935
Dacă doriți să distribuiți: