Crima dela spitalul Brâncovenesc constitue oare numai un act de laşitate? Opinia publică este oare frământată de acest caz, de dilema: civilii sau militarii să-i judece?
E ceva mai grav. Crima recentă desvăluie că ne aflăm în faţa unui sistem terorist, care se practică la noi cam de mult și foarte des.
Mentalitatea şi organizaţia teroristă sunt importaţiuni streine, streine de pământul şi de sufletul românului. Asta nu e o vorbă umflată, ci un adevăr.
Acum şase ani s'a creiat o tabără la Janka-Puszta (Ungaria) de unde a ieşit prima echipă de criminali, expediată prin Europa şi din care echipă s'au recrutat şi asasinii regelui Alexandru şi ai lui Barthou. Iar dela instaurarea regimului hitlerist, terorismul a devenit un mijloc de-a stârni furtuni şi a tulbura atmosfera politică din anumite ţări. În dosul tuturor acestor atentate săvârşite conta oamenilor de Stat şi a Suveranilor se desprind clar planurile acelor ce au interesul să arunce omenirea într'un nou măcel. Altă dată actele de terorism aveau un caracter personal, de răzbunare sau ură individuală. Azi mai toate aceste acte au caracterul unui sistem ce serveşte anumite scopuri internaţionale.
Aci ajung azi toate organizaţiile teroriste. Printre fanatici se strecoară şi agenţi provocatori, poate chiar şi venetici ce vin fie din tabăra dela Janka-Puszta, fie din tabăra lui Roemer, Hauerstein, Ehrhardt, Loewenfeld, Nicolai, etc.
Printre teroriştii dela noi vedem că tocmai teologii se disting mai mult, adică tocmai acei tineri ce s'au devotat ştiinţei divinităţei, asupra cărora ar trebui să aibe o înrîurire numai adevărul, morala, preceptele evanghelice, cari în fine, ar trebui să se distingă prin cele mai nobile calităţi sufleteşti.
Cum poate scăpa ţara de astfel de organizaţiuni? Da sigur, nu prin gloanţe, nu prin aceleaşi arme, nu tot prin terorism. Dar nici nu este admisibil ca guvernele, partidele de guvernământ să tolereze organizaţiuni teroriste, căci se expun a fi înlăturate prin acte criminale.
O singură soluţie există: tot ce este contaminat de terorism, toate nucleele, toate taberele cu astfel de rătăciţi trebuesc împresurate cu un puternic cordon sanitar şi supuse unui tratament riguros până la complecta însănătoşire: tratament civilizat, umanitar, salvator. Astfel de bolnavi se supun numai unui tratament, nu gloanţelor.
Cordonul sanitar să fie compus din tot ce are aparatul nostru profesoral şi cultural cu mai mult prestigiu. Acest aparat trebuie să întoarcă la şcoală, la omenie, la civilizaţie pe cei rătăciţi cari nu mai cunosc azi decât calea sângelui şi să lase conducerea Statului în grija acelor ce au toate răspunderile.
„LUPTA“
Articol apărut în revista Țara de Mâine, iulie - august 1936
Dacă doriți să distribuiți: