Vei recuncaşte că, dintr'o lipsă totală ue aatoritate, întinsul României Mari a fost cuprins de nebunia anarhiei.
Grăuntele de cavalerism pe care l'ai manifestat cu prilejul ameninţărilor în serie ce le-ai primit dela „căpitanul“ cretin şi sugaci, sălăşuitor la Carmen Sylva, mă îndriduesc a'ţi scrie şi în scrisul meu să pun o brumă de nădejde.
Nu e nici locul şi nici timpul să discut politica pe care o faci, precum nici să-mi spun punctul de vedere al meu asupra acestei politici.
În încleştarea abrutizantă de astăzi trebue să ne înălţăm mult mai sus pe planul de luptă cetăţenească, întru slavgardarea unui popor şi izbăvirea acestui neam.
Din capul locului ţin să te încunoştiințez de două lucruri şi anume:
1. Caraghioasa mobilizare cu decrete solticăresti a zănaticului „comandir“-vătaf al lui Bentoiu, desigur că ţi-a făcut impresia unui joc de copii sanguinari, stimulaţi şi încurajați în acest joc de nişte părinţi iresponsabil, şi
2. Să nu te delaseze imbecilitatea Codreanului pentru simplu motiiv că dacă în această ţară s'ar hotări ridicarea unui monument al laşităţii, ar fi nevoe numai de soclu, căci tipul reprezentativ îl întruchipează în mod desăvârșit măscăriciul analfabet şi limfaticul iresponsabil semănător de tabere, întreţinute în lung şi latul României.
Să nu te impresioneze pentru că această canalie, după ce înarmează mâna inconștientă a celor trei dela ocnă cari l'au ucis pe Duca, se ascunde desmățat, ridicol şi insinuant in casele lui Tăzlăuanu, Cernăianu, Zăvoranu, etc, pentru ca în urmă, bâlbâind si tremurând, să se desolidarizeze și să-şi anatemizeze tovarășii în faţa Consiliului de războiu spre a-şi scăpa leproasa-i piele; ordonă omorirea lui Ciumetti pentru a băga la suferinţă şi chin pe comisarul Panova şi colegul său; dispune asasinarea lui Emil Socor pentru a declara apoi că nici nu cunoaşte pe atentator; stabileşte până le amănunt bestiala asasinare a lui Stelescu şi-i este frică să apară în fața justiţiei; oamenii lui măcelăresc pe inginerul Oscar Stoenescu
la Galaţi si legionarii din tabăra sa dela Predeal îţi înmânează D-tale ameninţarea scrisă, pentru ca a doua zi să apară neroada eschibiţie în telegrame prin care — cusută cu sfoară de manila — dă cunoscuta dezavuare și califică de agenţi provocatori pe instrumentele inconștiente ce-i execută sanguinarele-i hotărâri şi ticăloasele-i ordine eşite din căpăţâna unui client a Pavilionului de furioşi dela Mărcuţa.
Lung ca un piston de Diessel motor, găunos ca o trestie, lipsit de creer ca o ploşniţă — să-mi erte ploșnița comparaţia — laș şi umil ca o vulpe prinsă în capcană, iată cine se ridică în această țară pe morman de cadavre, pe anii de ocnă a inconştienţilor ce-l urmează şi pe schilodirea unei generaţii studenţeşti ce o mistifică şi o rătăcește.
Terente, Tomescu, Necăpătăuanu, Niculăiţă, Cocoş, Coroi şi alte specimene de bandiți cari au prădat şi ucis la drumul mare, nu s'au desolidarizat de faptele lor, ba dimpotrivă, chiar s'au mândrit şi au suportat consecinţele isprăvilor săvârşite; în timp ce acest bandit sadic se desolidarizează de faptele săvârşite din ordinul său ba mai mult chiar, ar avea aerul de moralizator al unui popor şi de îndrumător al unei generaţii. Vai, ce timpuri şi co moravuri!
Iată d-le Madgearu, omul zilei, susţinut de forţele întunericului şi pompat de inconştienţa unor politiciani miopi în ceeace priveşte viitorul şi destinele acestui neam.
*
D-le Madgearu, vei mai recunoaşte că sub toate guvernele, miniştrii de interne — cu excepţia d-lui Mareşal Averescu care a dat în primire fondurile secrete cu proces-verbal — au ajutat, simbriat, subvenționat, încurajat şi tolerat, mişcarea gardistă, cu toate manifestările, elucubraţiile şi fărădelegile ei, în aşa fel încât această „gardă“ a fost îndreptăţită (!?!) să comită crimele, asasinatele şi călcările de legi pe cari le-a săvârşit.
Apoi, toţi ceilalţi politiciani cari s'au perindat pe la ministerul instrucţiunii — cu excepția d-lui Dr. Angelescu, care e sabotat în acţiunea sa — nu numai că nu au luat măsuri, dar au încurajat, dacă nu chiar au întreţinut predicile ațâţătoare, ţinute de pe amvonul şcolilor precum şi mişcările anarhice din Universități, frecându-se în palme şi scărpinându-se în barbă de bucurie când „jidanii“ erau molestaţi, studenţii cruciați hărțuiţi şi când „băeţii entuziaşti“ stăpâneau strada şi uneori aplicau câte o corecţiune chiar profesorilor.
Toate mişcările șovine şi anarhice — nu vorbesc de cele naţionaliste — au servit ca instrument politic de diversiune în anumite timpuri şi împrejurări, pentru acoperirea incapacităţii, rapacităţii și lipsei de bun simţ a conducerii guvernelor măsluite şi măsluitoare de urne.
Studenţimea a fost transformată într'o massă de manevră de către politicianii înrăiţi.
Viciarea tinerimii, nemulţumită şi neîndrumată pe căile bune, neajutorarea studenţimei la timp şi cu mijloace eficace, a împins aceşti tineri universitari în braţele slugoilor celor dela guvern şi cari, cu toate ticăloşiile săvârşite, erau declarati tabu de către cei chemaţi şi însărcinaţi să menţie ordinea şi să asigure viaţa şi avutul cetățenilor.
Astfel s'a creat MITUL Codreanu, Moţa etc.
Autorităţile, când voiau să ia vre-o măsură legală împotriva turbulenţilor şi pescuitorilor în apă tulbure, erau oprite de la aceasta de către miniştrii respectivi cu straşnica observaţie că „nu cunosc înaltele interese de Stat“. Chiar azi vila subsecretaralui de stat dela Ministerul de Interne serveşte ca lăcaş taberei „căpitanului“ care împroaşcă cu ordine de omorâre şi de asasinare pe cetăţenii unei ţări, fără frică de pedeapsă şi sfidând şi bruma de legi ce'a mai rămas să asigure bunul şi viaţa norodului.
In atari condițiuni d-le Madgearu, acestui individ, străin de neam, lipsit de simţimântele româneşti, pornit pe panta de a dezagrega şi jigni un popor cu care el nu are şi nu poate avea nici un fel de legătură, îşi poate permite ferocitatea de a împuşca pe primul ministru în preajma Palatului Regal, de a hăcui cu satârul bolnavi în spitale, de a maltrata pe cetăţeni paşnici în diverse oraşe ale ţării (Galaţi) şi de a trimite avertismente ultimatume, cum e cazul cu D-ta şi alte personalităţi politice şi de a îngădui unui Moţa să se răţoiască la Mareşalul Averescu prin afişe necenzurate, fiind siguri că nu vor fi sancţionati.
Dacă nu am crede în virtuţile acestui neam şi în reacţiunea ce fatal trebue să izbucnească, atunci cu drept cuvânt v'am spune : „Ale tale, dintru ale tale, Israele“, şi am termina.
Dar nu avem convingerea că în această ţară şi în măruntaiele acestui popor se va mai găsi acea încordare conştientă, care să salveze viitorul acestui neam de pe marginea prăpastiei, unde l'au împins nechibzuința unora şi ticăloşia criminală a altora.
D-le Madgearu, împotriva Codrenilor, afişaţi sau neafisaţi, ascunşi sau neascunşi, constienți sau inconştienţi şi a forțelor oculte ce-i îndeamnnă şi întreţin în fărădelegile lor, trebue luptă imediată și fără cruţare, în altfel, un neam se îngheboşează sub povara rușinii şi viitorul românismului adevărat, se trasează în negru-fumuriu, pe harta dezvoltării popoarelor.
Cine seamănă vânt culege furtună!
*
Ce e de făcut?
Inainte de a trage concluzii, câteva constatări notorii:
Politica ar trebui să fie ştiinţa de a gospodări o ţară, de a-i chivernisi resursele şi de a administra poporul printr'o disciplină organico-legală, asigurătoare de ordine şi de bună vieţuire a cetăţenilor.
Aşa ar trebui să fie; dar la noi politica s'a transformat în politicărie şi orice grupare politicianistă subordonează interesele statului interesului de partid, astfel că ţara românească nu poate fi niciodată confundată cu statul românesc; statul nostru e după capriciu şi întâmplare, când liberal, când țărănist, când averescan şi, dacă vom stărui pe calea aceasta, să nu ne surprindă dacă mâine, din calcule meschine şi laşitate „naţională“ vom avea şi un stat GARDIST.
Toţi oamenii noştri de partid au ajuns în aşa un hal încât au politicianizat totul şi toate în dauna marelui norod care este exploatat, jăcmănit, obidit şi umilit de ultima stârpitură electorală sau de ultimul neisprăvit încotoşmănat într'un ilic tricolor pe care-l compromite şi cu un patriotism pe care-l speculează.
V'aţi făcut mendrele destul; e timpul de a vă opri din jocul periculos ce-l practicaţi de un şir de decenii, transformând această ţară întrun vast teren sportiv, iar poporul într'o minge de fotbal pe care o aruncaţi în mod nesăbuit de la unul la altul ajungând acum ca să vă fie arbitru pistolarul și satârgiul dela Carmen Sylva.
Eşti secretarul celui mai mare partid politic din opoziție (se referă la PNȚ, n.n.), fă să se treacă pe planul al doilea toate sforăriile şi intrigăriile Costăchiste, Potârciste, Căliniste, Mihalachiste, Lupiste — mai ales Lupiste — nu vă mai aruncaţi orbiţi de patimă împotriva acţiunii Dobriste sau Iunianiste de pildă; nu vă mai torpilaţi din interese strâmte de grupare şi personale; nu vă risipiţi timpul şi forţele cu obiective inexistente, inventate si imaginare; primiţi frământările sociale cu seriozitate şi scrutaţi grijuliu viitorul acestui neam şi interesele acestui obidit popor; printr'o scrutare în adâncile nevoi ale norodului veţi descoperi INAMICUL IMEDIAT ȘI COMUN: anarhia extremei drepte (garda de fier) care, profitând de slăbiciunile noastre, va trece de la asasinatul individual la masacru în massă şi dela amenințarea platonică la săvârşirea crimei pe teren.
Despoliticianizați-vă sufletele, inimile şi mintea şi înveșmântaţi-le cu acel românism creator şi constructiv, stăvilind vălul de anarhie aruncat de interesaţi prin mijlocirea unor inconștienţi si criminali.
Din toată vâltoarea de astăzi şi nimicnicia care ne coboară la nivelul canibalic, un singur strigăt să iasă: să crape partidele, să crape statutele, să crape programele, să crape interesele personale, dar în schimb să trăiască, să se desvolte şi să propăşească poporul acestei ţări, care îşi merită cu totul ALT viitor de cât acel pe care i-l pregăteşte casapii naţionalismului mercenar.
Ca un iureş vulcanic, năvalnic, de nestăvilit să țâşnească spontan şi cu toată răspunderea: FRONTUL IMPOTRIVA TEROAREI.
Front împotriva teroarei de sus ca și împotriva teroarei de jos; front împotriva teroarei de dreapta, împotriva teroarei de stânga, împotriva teroarei de mijloc.
Am convingerea că „Cruciada Românismului“, al cărei colaborator sunt, împărtăşeşte în totul această iniţiativă ce izbucneşte din adâncuri şi că împreună cu mine vă spune: să se spargă toată fronturile anchilozate şi interesate, străbătute de suflul politicianist şi să rămâe în picioare ca o permanentă veghe şi ca un stăvilar de netrecut: FRONTUL IMPOTRIVA TEROAREI.
Teroarea e primejdia iminentă; obiectivul imediat ce trebue stins, este Frontul împotriva ei şi orice întârziere atrage după sine rărirea rândurilor şi intimidarea poporului lipsit de iniţiativă şi de îndrumare.
Mă adresez d-tale, D-le V. Madgearu, ca unul care eşti pus în cauză de către antropofagii de pe malul mării şi totodată ca unul ce poţi lua contact cu toate grupările politice, ca fiecare, păstrându-şi independenţa ideologică, să se contopească ca unul singur în Frontul împotriva teroarei.
Vei înțelege oare, măcar în ceasul al 12-lea, chemarea şi geamătul unui popor care secrâșneşte în dinţi, privind la neputinţa celor chemaţi să-l cârmuiască şi să-l apere? Vei înţelege strigătul de alarmă ce-l țipăm din convingere și din grija ce purtăm acestui neam? Vei înţelege ca peste cancanurile de partid să-ţi pui toată personalitatea D-tale în joc — cu calităţile şi defectele ei — pentru făurirea acestui mijloc de stăvilire a anarhiei ce o abate asupra noastră nemernicia unor oameni
fără scrupule şi fără conştiință? Vei înţelege să pui viaţă din viaţa D-tale la alcătuirea acestui Front împotriva teroarei aşa cum am pus noi şi cum vom mai pune? Vei înţelege să desvolți în D-ta grăuntele de cavalerism ce l'ai evidențiat în ultima vreme ? Vei înțelege ca în faţa primejdiei comune să ne întreajutorăm, păstrându-ne bineînţeles individualitatea şi ideologia fiecăruia?
De vom fi înţeleşi d-le Madgearu, vom încrusta pe răbojul acestui neam crestătura cea mai adâncă şi care va rămâne în istorie; de nu, atunci putem spune cu drept cuvânt că dacă „e ceva putred în Danemarca“, în România e putred totul.
„Cruciada Românismului“, înțelege a rămâne pe baricada împotriva teroarei, cu toate riscurile ce-i aşteaptă pe cei din jurul ei şi ultimul care va cădea trăsnit de ghioaga mazurului-logofăt de pe moşia lui Bentoiu, va cădea strigând: TRAIASCA FRONTUL IMPOTRIVA TEROAREI!
Ți-am scris, d-le Madgearu, deschis, aşa cum îmi simt convingerile şi ţelurile pe care le urmăresc, aştept răspunsul D-tale prin fapte şi atunci când drumurile ni se vor încrucişa pe spinarea baricadei Frontului împotriva teroarei, va avea prilejul — cu toate deosebirile de vederi ce există între noi.
Să te salute cu stima cuvenită,
Gheorghe Tănase, muncitor de fabrică, fost deputat
Cruciada Românismului - Anul II, nr 89, din 6 septembrie 1936
Dacă doriți să distribuiți: