Steuua fericită a apus. Răsărita undeva departe, a stat şi a luminat cu razele ei copilăria noastră. A dispărut în eternitate ca un bolid, lăsând istoriei sarcina de a determina poziția în spațiu.
Stela Felix a fost pseudonimul lui Mihail Stelescu. Aşa iscălea el articolele pe care le scria pentru Frăția de Cruce. Îi plăcea lui să isi spună stea fericită. Cât rost şi câtă adâncă înțelegere au aceste două cuvinte. Dealtfel Mihail avea sclipiri de gândire sintetizate în câteva cuvinte care ating culmile frământărilor de geniu. Înnainte de a cade jertfă românismului pe rugul ideilor de descătușare a neamului din ghiara veneticilor şi criminalilor, a scris pe troița de pe biroul său trei cuvinte: „Singur pentru toți”. Iată dogma gândirilor şi năzuințelor lui.
La frăția de cruce, Stela Felix și-a trasat calea pe care avea să meargsă şi să se jertfească. Revoluționar convins, creștin în cea mai înaltă accepție a cuvântului cinstit până dincolo de concepție, M. Stelescu a presărat în rândurile articolelor lui virtutea şi dragostea. Dumnezeu a strâns în el tot ce n avut mai bun. El era poet, prozator, artist, trubadur, filosof al concepțiilor şi filosof al ştiinței, geniu al realizărilor practice, şi peste toate un om care nu avea ascunzişuri sufleteşti pentru cei care îi iubea.
Stela Felix ne-a învățat pe noi să fim buni, să fim drepți, să iubim pe cel mai apropiat dușman, dar să nu iertăm niciodată insulta şi bestialilatea.
Stela Felix ne-a învățat să iubim viața cu toate mizeriile ei, dar tot el ne-a învățat şi ceeace înseamnă jertfa.
Iată dece întreaga opinie publică nu poate concepe crima animalică a bestiilor. Un om nu moare decât odată. Românii au un cult pentru morți. Mortul reprezintă pentru ei o particulă din esența divină a dumnezeirii. Iată dece bestiile asasine se separă, sunt isgonite din sânul neamului acestuia blând. Să omori un om nu e prea mare lucru. Dar să-i profanezi cadavrul este cea mai odioasă concepție. Și să vii să spui că ai făcut-o în numele românilor, doborând un român, e cea mai mare trădare.
Pentruce să curgă sângele cald și nevinovat al unui frate de al nostru?
A crezut — canalia — că omorând omul va dobori spiritul. S'a înşelat. Cu mult înainte, M. Stelescu şi-a fixat ideologia: Nu omul ci ideea — nu idolul ci concepția.
A crezut — canalia — că omorând trupul va omorî şi sufletul. S'a înşelat. Spiritul lui Mihail ne va duce mai departe la isbânda finală. Răsbunarea lui: Victoria cruciată.
Pe baricada trupului aceluia care a fost M. Stelescu vom ţine piept cu riscurile vieţii noastre valului de anarhie și terorism.
Steaua fericită nu a apus. Ea s'a ridicat în azurul nemărginirii luminându-ne calea şi controlându-ne jurămintele.
ION T. HAGIU
Cruciada Românismului - Anul II, nr 82 de joi, 23 iulie 1936
Dacă doriți să distribuiți: